joi, 22 decembrie 2016

În așteptarea unui armean de catifea

* Am tot căutat răgaz pentru a scrie o schiță de eseu despre Ștefan Agopian. O voi face în această vacanță. E un scriitor fascinant.
* Mi-am dat seama că mulți colegi sosiți în școală în ultimii ani nu știu nimic despre activitatea mea literară. Mă prefac că n-am scris nimic, iar ei nu deschid nicio carte, niciun site. N-au curiozități, n-au idee ce înseamnă axiologia. Și nu se prefac deloc! 
* Cică Mutu va face din  echipa Dinamo un produs de firmă. Cred că după ce va aduce falimentul, va pleca și se va mai însura o dată. Cum naiba să te bazezi pe Mutu?
* Am văzut, la ultimele alegeri, o capodoperă de acțiune politică. Pe un fond de sărăcie evidentă, s-au promis salarii mari și măsuri de revigorare economică, mulându-se oferta după așteptările românilor. A fost și un program de guvernare concret și coerent. ( Caragiale prindea minunat subiectul, prin gura Conului Leonida, citat și de Cristian Tudor Popescu : fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate”. Pensia ”e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu.”),  pe un ton impersonal, de colectivitate hotărâtă să facă dreptate. Apoi, după victorie, meritele sunt personalizate și un politician iese în față și nimeni nu poate contesta meritele sale. Lovitură de mare maestru, 
* Gheorghe Burnei a luat șpagă și a schilodit mulți copii, improvizându-și operațiile cu sârme, oase de la abator, cărămizi, uluci și foraibăre. E un geniu, ce pălăria lui! Un judecător firoscos spune că mutilații rămași în urmă nu sunt probe, iar Burnei a fost torturat să primească munți de bani de la pacienți. Doamne, mare ți-e grădina! Prin urmare, doctorul poate lua din nou toporul în mână.
 .

Niciun comentariu: