Plopul lui Bolintineanu

Cu câţiva ani în urmă, un cetăţeam mai ameţit a nimerit în curtea unei bătrâne sperioase. O rudă a babei a dat telefon la ANTENA 1 şi au năvălit reporterii. Am văzut reportajul. O fătucă îngrozită relata că în localitatea în care trăiesc, un violator în serie îşi face de mai multă vreme mendrele. Douăsprezece femei căzuseră pradă obsedatului. Două muriseră de ruşine, iar altele două fugiseră din sat. Tot de ruşine...
Teiul lui Eminescu, bradul lui Sadoveanu, salcâmul lui Marin Preda... Ne-am obişnuit cu aceste clişee. Iată că a mai apărut unul : plopul lui Bolintineanu. Pentru cine nu ştie, poetul Dimitrie Bolintineanu ( 1819-1872) a avut o casă în Bolintin-Vale. Locuinţa se afla în mijlocul unui parc, fiind înconjurată de copaci şi a servit multă vreme drept cămin pentru elevele liceului care purta ( poartă ? ) numele ilustrului om de litere. Era plasată chiar în spatele aşezământului de învăţământ, aflat peste drum de biserică, iar fetele se plângeau că fostul conac era un adevărat rai al şobolanilor care cutreierau, în fiecare noapte, încăperile locuite de interniste, croindu-şi drum peste paturi şi noptiere, în adevărate expediţii de jaf şi intimidare. Localitatea Bolintin-Deal e la câţiva kilometri mai departe, către Bucureşti. Acolo s-a prăbuşit recent un plop despre care se spune că ar fi avut peste 150 de ani. Aaaa, s-au dumirit unii. Păi, ăsta e de pe vremea lui Bolintineanu. Înseamnă că poetul ( născut în Bolintin-Vale într-o familie de mici moşieri macedoneni ) venea şi citea sub plopul ăsta ! Se putea altfel ? Nu contează că autorul Legendelor istorice ar fi trebuit să parcurgă o distanţă apreciabilă, lăsând în urmă satul natal - oraşul de azi era pe atunci un cătun ! - şi parcul umbros din jurul casei, pentru a ajunge la copacul miraculos. Nici că în ultimele decenii de viaţă nu prea i-a mai ars de citit şi şi-a făcut veacul mai mult prin Bucureşti. Cu voia sau fără voia lui, Bolintineanu trebuia să ajungă la plopul izbăvitor, pentru o lectură la marginea drumului ! Sunt unii care îşi amintesc că l-au văzut negreşit pe cărturar când acesta citea liniştit, la umbra plopului în floare ! Iată cum se confecţionează o ştire de presă. Bolintin-Vale, Bolintin-Deal, tot aia e !
Şi, în fond, nu avem de ce să ne mirăm : de douăzeci de ani trăim, ca şi în epoca bronzului, în plină mitologie...