Copiii conjuncţiei "dacă"

    Un personaj care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 a mărturisit că prima opţiune a tovarăşilor, când s-a pus problema inventării unui nou Tătuc, a fost Corneliu Mănescu. Numai că fostul demnitar n-a fost în măsură să se deplaseze la locul unde se afla centrul Rivoluţiei. Omul băuse.
Ce lipsă de inspiraţie pentru el şi ce ghinion pentru noi, vor striga naivii. Ar fi fost mai bine dacă ar fi pus ăla mâna pe putere.
Dar dacă Mănecu s-a îmbătat deliberat ?
Dacă a fost turtit de alţi tovarăşi ?
Văzând că nu-l pot mişca de acasă pe Corneliu Mănescu, revoluţionarii au apelat la Iliescu.
Şi aşa am ajuns la fericire.
Dacă totul a fost numai o diversiune  şi Mănescu n-a avut de la început nicio şansă ?
- Bine, a spus realizatorul emisiunii, dar ştie toată lumea că Iliescu este agentul... ( Aici a rostit numele unei ţări pe care eu o iubesc foarte mult datorită artiştilor şi scriitorilor săi. )
- Toţi au fost agenţii.... ( Invitatul a spus numele aceleiaşi ţări. )
Care ar fi concluzia ?
Suntem copiii conjuncţiei subordonatoare"dacă".
   Este de reţinut că "dacă" introduce şi circumstanţiale de cauză, când predicatele sunt la indicativ, timpul perfect compus : "Dacă am fost orbi şi proşti - cum suntem şi acum -, am primit ce-am meritat."