UN NOU AN FERICIT!

      De când mă știu am simțit perioada de iarnă ca pe adevăratele noastre sărbători, datorită decorului de poveste care modifică subtil comportamentul oamenilor. Bărbații devin mai puternici și mai înțelepți, femeile se fac mai frumoase. Ninsori fabuloase, viscole care mă scoteau timp, plimbări cu prietenii pe drumul care ducea la râu.
       S-au dus demult toate astea. Cu timpul ne obșnuim să ne bucurăm cu porția. Când troienește, mă gândesc la făpturile nevinovate care suferă, prin păduri și pe câmp, de foame, de sete și de frig. Îmi dau seama că există oameni care nu pot petrece, pentru că sunt prea singuri, prea bolnavi ori prea săraci ca să-și permită o bucată de cozonac pe masa lor modestă.
        Cum să te bucuri când știi că există atâtea ființe care, ca și personajul Fetița cu chibrituri, se uită prin vitrine la răsfățul celorlalți? Că există cetățeni care își trăiesc condiția de câini de pripas, tremurând, flămânzi și bolnavi, pe la uși străine? Că fericirea multora înseamnă masacrarea altora? Că, în fine, destui care trăiesc în România se simt ca într-o uriașă închisoare a foamei și a jalei?
       Totuși, le urez tuturor prietenilor și neprietenilor care încă se pot bucura : ”UN NOU AN FERICIT!”