Nemâncaţii

   Copil fiind, am citit în România liberă că un vânător din Moldova împuşcase un elan uriaş, ajuns nu se ştie cum în pădurile româneşti. Rumegătorul făcuse mii de kilometri până aici, pentru a sfârşi sub cartuşele unui braconier. Nişte americani au prins, pe o plajă, o specie rară de caracatiţă pe care, fireşte, au tranşat-o şi au gătit-o. Am prins, cu oroare, câteva imagini din documentarele despre supravieţuire pe  care le face Bear Grylls. Sigur că aia nu e supravieţuire cum nu sunt eu episcop, dar omul e obsedat să omoare şi să mănânce tot ce-i iese în cale : gândaci, păianjeni, şerpi, crocodili, antilope, cămile etc. Totul e decapitat, tăiat, înghiţit. Nu-mi dau seama de ce asemenea producţii, apologii ale crimei asupra naturii, sunt promovate cu atâta insistenţă. De Crăciun şi de Paşti sunt căsăpiţi porcii şi mieii. Televiziunile arată de pe acum cum se ascut cuţitele şi câte milioane de vicitime urmează să sfârşească în sânge. Burdihanul înainte de orice! O foame patologică, de carne, de putere şi de bani macină specia noastră care caută o mântuire convenabilă, cu burta plină de cadavrele unor făpturi nevinovate. Lăcomia şi pornirile ucigaşe ale oamenilor reprezintă o lipsă de respect pentru Creaţia lui Dumnezeu şi, la rigoare, o dovadă a necredinţei în Dumnezeul cel Viu. Până când nu vom găsi alte surse de hrană, suntem condamnaţi să trăim ca nişte animale de pradă.