Despre danezi şi grădinile lor zoologice

    În locul smereniei creştine din Postul Paştelui, un val compact de putoare omenească se revarsă către mine. Încă din copilărie vizitarea grădinilor zoologice îmi făcea rău. Mi se rupea sufletul de păsările cu pene jerpelite şi de animalele triste, cu blana roasă, care se uitau la mine de dincolo de gratiile groase, uneori ruginite, ale instituţiei. Ţin minte mirosul violent pe care îl resimţeam mai ales în apropierea  masculilor carnivori. "Aşa miros lupii" îmi explica tatăl meu. Mi se părea o crimă ceea ce vedeam şi eram apoi bolnav câteva zile. În urmă cu câteva luni am văzut imagini cu rechini masacraţi de danezi în preajma nu ştiu căror insule. Pe urmă am aflat că aceeaşi danezi ucid şi tranşează girafe în grădinile lor zoologice, omoară pui de lei sau de urs etc. Îi consider pe nordici cei mai civilizaţi oameni. Suedia şi Norvegia sunt, pentru mine, mituri ale depăşirii limitelor umane. Când aud cuvintele "suedez" ori "norvegian", mă înclin/ mă închin cu pioşenie. Danezii fac parte din această astrală familie şi tocmai ei ucid vietăţi rămase neputincioase în faţa apucăturilor criminale ale lui homo sapiens. Dar să nu ne iluzionăm. Grădinile zoologice sunt puşcării pentru nevinovaţi, spunând multe despre psihicul uman. Una dintre îndeletnicirile omeneşti este capturarea şi torturarea celor slabi şi inocenţi. Tare mi-e teamă că şi omul civilizat este o falsă legendă, ca multe alte noţiuni pe care ne-am sprijinit în luarea unor decizii esenţiale pentru existenţa noastră viitoare. Aşa-zisele principii nu sunt, de multe ori, decât pretexte pentru a ne afirma sălbăticia.