Este evident că acum naționala de fotbal a României joacă frumos și eficient. După ce ironizaseră ”soborul” de antrenori”, ziariștii se reped să-l salte în slăvi pe ”tata Puiu”. El, Generalul, ne-a salvat! După e Federația se făcuse că-l solicită pe Mircea Lucescu, iar acesta din urmă se prefăcuse că se gândește, s-a ajuns la un compromis. Din punctul meu de vedere, de nespecialist, mi se părea o soluție catastrofală. Tata Puiu a avut cândva la dispoziție o echipă de genii fotbalistice, o formație cizelată în mare parte de Lucescu și de Jenei, iar generalul de mucava a cules laurii. Când a fost în situația de a construi el însuși ceva, s-a dovedit lamentabil. Așa cum Pițurcă este un jucător de cărți, Puiu e un pupător de icoane, ceea ce, între noi fie vorba, nu reprezintă adevărata credință. În fine...
Iată însă că Anghel Iordănescu ne surprinde pe toți, făcându-și o echipă de antrenori. Chiar dacă are puteri limitate, un om inteligent își apropie alți oameni de calitate, mai buni decât el, îi consultă și ajunge la rezultate remarcabile. Deșteptăciunea presupune deschidere, spre deosebire de prostie care înseamnă suficiență, evitarea valorilor și cultivarea mediocrităților.
Nu știu cât de mare antrenor este Anghel Iordănescu , dar pot spune că este cu certitudine un om care posedă o formă specială de inteligență. Felicitări din toată inima!
Am reînceput să țin cu reprezentativa noastră.