Se afișează postările cu eticheta rai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rai. Afișați toate postările

luni, 1 mai 2017

Raiul

    Era cea mai frumoasă casă de pe vremea aceea, cu acoperișul plat și cu scări înalte, la intrare. Proprietarul, nașul meu, Ion Crăciun, reușise să o ridice în câmp, unde pământul era mai fertil. Era un adevărat conac. În stânga porții se afla un copac ornamental. În dreapta, un dud pitic, negru, avea mai multe fructe decât frunze. Dudele nu se terminau toată vara. După ce intrai, puteai vedea, în stânga, o grădină cu flori. Puțin mai înainte, pe dreapta, către răsărit, era o prisacă situată vizavi de intrarea cu trepte impunătoare, despre care am pomenit. Mai departe, în linie cu casa, urmau magaziile de lemne, de fân și de cereale. Apoi simțeai mirosul grajdului de vite. Un gard de plasă groasă delimita această zonă de livada care urma. Am văzut acolo meri, cireși, peri și pruni ridicați până la cer. Proprietarul nu-i trata decât cu var, iar producția de fructe era impresionantă. Nu existau boli, acarieni sau omizi. Îl auzeam pe câte un bărbat spunându-i soției : ”Femeie, acolo e raiul pe pământ!” Livada avea o potecă pe mijloc care ajungea la un alt gard. Dincolo de portiță era o vie întinsă, bine îngrijită. Erau soiuri diferite, dar bine alese, care dădeau un vin auriu-roșcat, mult apreciat de cei care aveau privilegiul de a-l gusta. Stăpânul făcea și a doua mână, cu apă și zahăr, băutură folosită pentru muncitorii de pe proprietate. Iarăși auzeam pe câte unul : ”Băi, are ăsta un vin galben și gros ca uleiul!”
Am petrecut acolo mai multe veri. Mâncam miere și stăteam toată ziua cocoțat în dudul de la poartă. Noaptea dormeam într-o cameră separată. După ce se stingea lumina, trăiam clipe de groază. Vedeam aievea cum umbre de coșmar plutesc pe sub tavan, se apleacă asupra mea, se mișcă încoace și încolo. Paralizat de spaimă, nu mai aveam putere nici să strig după ajutor. Cu toate acestea adormeam. A doua zi, paradisul de afară mă făcea să uit de ororile nopții.
Aflu cu întârziere că ultimul locuitor al conacului a murit, iar proprietatea e în paragină. Și mă gândesc din nou la sadismul și la viclenia timpului.

P.S. Iată câteva dintre infracțiunile care s-au comis în legătură cu manuscrisele și cu cărțile mele : furt, încălcarea legii drepturilor de autor, abuz de încredere (Art. 238), prejudiciu de imagine, calomnie. Și mai sunt altele, dar, creștin fiind, pun punct aici acestei probleme și sper, spre binele tuturor, să o fac definitiv. Fiecare să-și vadă de treaba lui.

marți, 11 februarie 2014

O vizită în rai

   Reproduc, mai jos, o poveste de pe site-ul ziarului Libertatea. Să fie reală? 
  
  Un barbat ce se afla in masina impreuna cu cainele sau au murit, in acelasi timp,  intr-un grav accident rutier.
     Ca urmare a tragicului eveniment omul a intrat in coma profunda din care s-a trezit abia dupa 12 ani povestind tuturor tot ce a vazut el cat timp a fost in coma, potrivit crestinortodox.ro.
Iata mai jos cele povestite:
   Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.
Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.
- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi. 
-Singur? Prietenul meu nu poate intra? 
- Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte. 
- Putem primii putina apa? 
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul. Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.
 -Multumim, dar unde ne aflam? 
- In Rai, le-a raspuns portarul. 
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai… 
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!