Primul impuls este să spui că nu numai literatura, ci și
viața socială ar arăta cu totul altfel, dacă am fi nemuritori. Dar dacă privim
cu atenție în jurul nostru, observăm un lucru surprinzător. Cei mai mulți oameni se comportă ca și cum ar
fi nemuritori. Strâng averi fabuloase, care nu-i fac fericiți, dar aduc multă suferință săracilor. Nu-i va afecta bătrânețea, nu vor ajunge cadavre și nu se
vor descompune oribil. În această situație sunt și vor fi numai ceilalți. Pentru a răspunde la
întrebare, voi îngroșa niște tușe existente în lumea de azi :
Literatura îi va interesa prea puțin pe oameni. Nemaifiind
nevoiți să muncească – foamea nu îi va ucide, nu? -, oamenii vor avea mai mult
timp la dispoziție. Cum îl vor folosi? Petrecând ( ar dispărea noțiunile de păcat, judecată și infern), luptând pentru putere, urmărindu-se
unii pe alții, discreditându-se, punând la cale capcane în care vor cădea
adversarii lor. Se vor accentua instinctele de distrugere, iar literatura va
reflecta acest aspect. Moartea nu va mai fi o temă fundamentală, fiind
înlocuită de explorarea posibilităților de a comite crime. Nu va mai exista
Thanatos, însă umanoizii îl vor căuta, îl vor invoca, îl vor inventa. În mod
paradoxal, vor fi scrise texte care vor conține cel puțin două omoruri pe
pagină. Viața va oscila între violență
și o nepăsare apăsată. De aceea cărțile cu idei pașnice nu vor fi citite.
Cu totul altceva se va petrece dacă oamenii vor fi pregătiți moral pentru condiția de
nemuritori. Nu pot spune că nu va mai fi nevoie de literatură ( deși și-ar cam pierde obiectul : poezia și poveștile sunt strigăte împotriva morții), dar viața va
deveni artă. Fără moarte, nu va mai fi nici eros. Iubirea se va purifica
spiritual. ( Bănuiesc că dacă va exista nemurire, va fi reglementată și
controlată cumva și înmulțirea indivizilor.) Dacă se va mai scrie, va fi multă poezie, veritabil imn închinat luminii eterne, iar proza nu va mai
avea personaje negative. La nivelul capodoperelor, diferența va fi echivalentă
cu cea dintre muzica ușoară și acordurile lui Bach. Dar uite că am devenit
visător, ceea ce, probabil, asta ai și urmărit, punând o întrebare care ține de
marile utopii.
P.S. Aranjamentele bat la ochi atât în sport, cât și în politică. De ce să ne mai uităm la meciuri, dacă știm dinainte rezultatele?
În rest rămâne cum am stabilit : Lionel Messi este cel mai bun fotbalist al planetei. Zicea bine un antrenor că ar trebui să se decerneze anual două Baloane de Aur. Unul să i se dea direct lui Messi, iar pentru al doilea să se lupte ceilalți jucători.
