duminică, 12 aprilie 2009

M-am plictisit cu Dostoievski !

Când îl recitesc pe Dostoievski, mă pregătesc ca pentru o expediţie la Polul Nord sau pe Everest. Trebuie să fiu în mare formă ca să pot suporta şocurile de tot felul pe care mi le provoacă textele rusului. Citindu-l pe Dostoievski, tremur de mândrie şi roşesc de jenă că sunt om... "Idiotul", "Crimă şi pedeapsă", "Fraţii Karamazov" şi "Demonii" mi-au provocat depresii care m-au ţinut câteva săptămâni. Aşa că am amânat recitirea "Demonilor" şi am parcurs din nou "Eternul soţ" şi "Jucătorul". Sunt câţiva scriitori - Buzzati, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, Dashiell Hammett, Raymond Chandler - care nu m-au plictisit niciodată. Şi acum, stupoare ! Dacă în "Eternul soţ" se simte mâna marelui scriitor, "Jucătorul" nu mi-a mai spus nimic ! M-a plictisit cumplit. Sigur, nu neg că gustul ne joacă uneori feste : ne plac sau ne delectează cărţi mai slabe şi ne agasează cărţi bune sau foarte bune. Lui Gide nu i-a plăcut capodopera lui Proust "În căutarea timpului pierdut", Elio Vittorini a refuzat să publice "Ghepardul" lui Lampedusa. John Kennedy Toole s-a sinucis după ce extraordinarul roman "Conjuraţia imbecililor" nu i-a fost acceptat de nicio editură. Cartea a fost publicată postum, la insistenţele mamei scriitorului, şi a luat premiul Pulitzer, fiind socotită unul dintre cele mai mari romane americane... De aceea le dau un sfat tinerilor scriitori : dacă aveţi încredere în voi înşivă, nu vă luaţi după cei care vă spun că nu aveţi talent. Oricine ar fi aceştia ! Cei mai mulţi scriitori consacraţi nu văd mai departe de propriul nas ! În cele din urmă, se va găsi cineva care să vă înţeleagă.
Nu cred însă că "Jucătorul" este într-o asemenea situaţie. E o carte "uşoară" a unui mare, inegalabil scriitor. Şi gândul mă duce la o altă nedreptate. Dostoievski era cu şapte ani mai mare decât Tolstoi şi a murit la numai 60 de ani, în timp ce autorul "Anei Karenina" a trăit 82. Dacă Dostoievski ar fi trecut şi în celălalt secol, al XX-lea ? Ce ar fi scris el ? Cu un an înainte de a muri, publicase "Fraţii Karamazov", poate cea mai mare carte de proză a lumii. Era la apogeul carierei sale literare. A murit în urma unui accident vascular, făcut din pricina faptului că ridicase un şifonier şi se certase cu soţia sa...

2 comentarii:

George Adam spunea...

Multumesc pentru articol. Comentezi pertinent pe marginea operelor lui, insa eu nu cred ca l-as putea critica vreodata, il iubesc prea mult ca sa pot vedea dincolo de sublimul fiecarei scrieri. Atunci cand il citesc ma sfasie dorul de a-l reciti, imi imaginez continuarea romanelor lui in diverse feluri si chipuri, imi imaginez dialoguri cu el, ma imaginez traind in preajma lui in diverse epoci...

Şerban Tomşa spunea...

Ai perfectă dreptate, am exagerat... De vină este starea mea de spirit. Este un scriitor copleşitor. Chiar dacă singurul lucru pe care l-am face ar fi să-l citim pe Dostoievski, am merita o viaţă de om... Când am scris că mă plictiseşte, l-am raportat pe Dostoievski la el însuşi, fiindcă nu are termen de comparaţie. În absolut, "Jucătorul" este mai bun decât majoritatea romanelor româneşti. Ştii că mi-am propus să-i dedic câţiva ani şi-mi pare rău că nu l-am citit şi recitit continuu timp de un deceniu ? Opera lui conţine toate marile adevăruri despre existenţa noastră. Arta sa literară provine tocmai din forţa de transfigurare a vieţii, provenită din sondarea psihicului uman şi din revelarea marilor idei. În rest, compoziţia, procedeele artistice şi celelalte marafeturi nu mai contează...