marți, 6 octombrie 2009

Ceea ce mă preocupă . Întrebări

Oare la ce se gândea Dostoievski când privea pe fereastră ?
Ce fel de ceai bea Dino Buzzati ?
Bulgakov l-a văzut, într-adevăr, pe diavol ? Dacă da, au avut o discuţie pe teme literare ?
Câte oglinzi va fi având acasă Nicolae Breban ? Dar Eugen Simion ?
Cum se numeşte romanul la care lucrează acum Radu Aldulescu ?
Ce cronică pregăteşte, săptămâna aceasta, Cosmin Ciotloş ?
Cum s-ar simte cineva care ar avea inteligenţa sclipitoare a lui Dan Ioaniţescu sau nivelul de înţelegere a lumii la care se află Maestrul Reiki Niculina Marian ori Cristiana Antonovici ?
Ce gust avea paharul de şampanie pe care l-a băut Cehov în compania familiei şi prietenilor, cu două minute înainte de a-şi da sufletul ?
La ce meditează acum, cu spiritul său de artist mie la sută, Pantacruel ?
Ce a făcut Marquez după ce a terminat de scris "Un veac de singurătate ?"
Cine va fi anunţat joi drept laureat al Premiului Nobel ?
Am scris ultimul enunţ fără să mă gândesc : de fapt, nu mă interesează deloc pe cine vor premia nordicii. Borges, Malraux, Celine, Rebreanu, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu şi atâtea genii literare au murit fără să se bucure de suprema recunoaştere a valorii lor... Pe Marin Preda nici nu l-au băgat în seamă. Ca să nu mai vorbesc de Ştefan Bănulescu, care a murit, ca un ins oarecare, la Spitalul Panduri, în urma unei crize renale... În schimb, au fost recompensaţi, regeşte şi prosteşte, scribi de mâna a treia şi a patra. Şi nu e nevoie să dau nume...

7 comentarii:

pantacruel spunea...

intrebarile 1 (dostoievski), 5 (aldulescu) si 10 ma preocupa si pe mine. de acum :)
m-ati facut curios cu c. ciotloş si d. ioanitescu, iar la intrebarea 9 stiu raspunsul. il gasiti in 'gabriel garcia marquez. o viata', de gerald martin. si chiar merita aflat ce a facut dupa (va las placerea sa descoperiti singur) :D

pantacruel spunea...

10, nota nadiei, era despre nobelul de joi (habar nu aveam ca se da joi). :)

Şerban Tomşa spunea...

@ pantacruel : La drept vorbind, mă interesează tot ce face columbianul. Ştiu că este, printre altele, un bărbat sincer. Poate că a făcut, totuşi, un gest pe care nu l-a mărturisit după aceea ? Vă mulţumesc pentru indicarea sursei.
Trebuie să vă mărturisesc că mă interesează, în egală măsură, la ce vă gândiţi şi care sunt cărţile de care nu vă despărţiţi niciodată... Prietenia noastră fiind la început, nu mi-am permis să pun o întrebare. O fac acum şi completez postarea...

Cristiana spunea...

Buna seara si blande sa va fie inimile!
Serban... imi venea sa scriu ca nu ti-as spune ce este in inima mea de om care intelege o lume care te uraste uneori ca o intelegi asa cum ea nu se intelege pe ea insasi, pentru ca se uraste in aceeasi masura cu care uraste pe cel care nu o uraste...

...incurcate sunt mintile femeilor... nu???!!!

De fapt pot sa ti spun ca sunt linistita uneori, frumoasa deseori, tumultoasa cu bucuria cu care inteleg in continuare fara sa ma sperii, fara sa ma supar, fara sa ma simt agresata - desi sunt, sau inselata - desi intentia este sa fiu... si multe altele. Omeneste, nu?! Uneori sunt frustrata, alteori necajita, niciodata pana acum cu adevarat suparata... Ca tot omu', nu?!..Alteori trista, plang si ma strang in brate de durere...
Că sunt expansivă, spiralată, extaziată, scriu proză în versuri şi lălăi, şi ţopăi, şi pup trandafirul care m-a îmbătat o clipă, şi câinele care m-a privit atât de pătrunzător cum nici un om nu m-a privit în ochi vreodată....

... si ma opresc, căci mă gândesc prozaic... ca să nu spun meschin.. la directorul de mâine, care m-ar putea înfuria... dar îl înţeleg, amărâtul, şi pe el.. că nu-mi semnează actele de inventariere din atât de varii motive încât chiar m-a bufnit răsul acum şi mă culc veselă... de veselia aia amară că ai râs în loc să plângi....
Eeeei... să auzim numai de bine!!!
...că oameni suntem, nu?! şi drag ne e binele!!!

Şerban Tomşa spunea...

Draga mea Cristiana, e atâta viaţă adevăratăîn rândurile pe care le scrii... Simt venind dinspre tine un fluviu de energie benefică, tumultos, deşi limpede, de o forţă copleşitoare, deşi blând...Eşti o binecuvântare pentru toţi prietenii tăi... Te divinizez.

Cristiana spunea...

Normal, fiecare om in parte are o parte divina, pe care ar trebui cu totii sa ne-o divinizam reciproc......
Doar ca unii dintre noi uitam s-o facem....
De aceea traim in lumea in care traim... Si suntem aici sa invatam s-o facem, cat mai bine!!
Imi cer scuze ca te-am contrazis pana acum... De fapt, tu ne inveti sa fim OAMENI...

Şerban Tomşa spunea...

Eşti prea generoasă, Cristiana. Tu ne înveţi lucruri minunate. Eu încerc să fiu un discipol silitor...