Când deschidea o carte, Nino Stratan n-o lăsa din mână până n-o
parcurgea până la ultimele rânduri.
Era un spectacol intelectual de neimitat.
Citea ziua şi noaptea, nu se culca şi nu mai mergea la cursuri.
Rostea tare anumite pasaje, subliniind prin intonaţie unele
construcţii, se minuna de frumuseţea sau de absurdul acestora, le comenta şi ne
lua ca martori la miracolele care i se revelau. De pildă, o zi întreagă a
repetat, pe diferite tonalităţi, cântând
și savurând îndelung fiecare silabă, versul eminescian " Şi câmpiile asire".
"Îţi dai seama, bătrâne? Şi
câmpiiiile asiiiire ! Te
apucă nebunia..."
Îmi amintesc că odată - locuiam în Căminul 6 Martie - era adâncit
în lectura Amintirilor din
casa morţilor de Dostoievki.
Se oprea din citit, crucindu-se şi ne citea şi nouă :
"Auzi, mă !".
Şi cita : "X, un omuleţ , sfrijit, cu o faţă mică şi
ascuţită, cât un pumn, apucase să comită cinci omoruri." "Auzi, mă !
Cu faţa mică şi
ascuţită ! Şi apucase, mă, să
comită cinci omoruri !" ( Citez din memorie, aşa că s-ar
putea ca unele cuvinte dostoievskiene să fie, într-o proporţie neînsemnată,
înlocuite. )
Tragedia ocnaşilor îşi pierdea orice urmă de sentimentalism,
prezentându-ne o cumplită faţetă grotescă, cu neaşteptate irizări comice.
Stratan ştia ca nimeni altul să te facă să vezi lucrurile într-o
lumină cu totul nouă.
Era în firea lui Nino să creeze emulaţie printre colegi. Când
intrau în camera sa, ei deveneau instantaneu mult mai inteligenţi şi mai
talentaţi decât fuseseră vreodată în realitate
Aşa se întâmplă de obicei când un rus îl citește pe un alt rus ori un rus se uită la o ecranizare rusească, după rusul Cehov.
P.S. Nu-mi amintesc dacă s-a făcut un film după Gogol, dar cred că ar fi ceva unic. Ba da, s-a făcut o peliculă lungă și dezamăgitoare, după Taras Bulba, unul dintre cele mai slabe texte ale autorului Nasului. E posibil ca Gogol să nici nu poată fi transpus în limbaj cinematografic. Deși mă îndoiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu