Mai întâi s-a îmbolnăvit Tigruțul și a fost nevoie să-l tratez. Am învățat, cu acest prilej, multe lucruri utile despre bolile pisicilor.
Apoi Gus a fost rănit grav de niște câini. Micuții mei prieteni mei au avut probleme în această vară.
Firicel era un motănel de aproape trei ani, negru ca pana corbului. Era blând și curajos, nu fugea de străini, nu se ferea de nimeni - e un chin să scot mașina din curte! - și avea cel mai înduioșător glăscior atunci când cerea mâncare. Era inocența întruchipată. Alaltăieri, de dimineață, a fost văzut zăcând în drum, cu capul sfărâmat de o mașină. Când am ajuns acolo, mai era doar sângele care acoperea o bună parte din asfalt. Sunt șoferi care vânează câini și pisici, mai ales dacă animăluțele sunt negre. Ce satisfacții demne de un om!
Cum aș fi putut împiedica acest cumplit accident?
4 comentarii:
Ce trist ca se întampla asa lucruri urate înca în Ro!
Saracul Firicel! Poate ca acum este în raiul pisicilor!
Si eu iubesc pisicile, motanul meu are 11 ani. :)
Este greu sa împiedici asa un accident, mai ales ca uneori batranii sau copii la voi acolo sunt tratati de catre soferii "vanatori" exact ca si Firicel! :((
Eu îti urez totusi o saptamana placuta!
ઇઉ Ell@
Ella,
E a șaptea pisică pe care mi-o ucid mașinile. Cinci motani erau numai unul și unul. Există, din păcate, șoferi ucigași, iar Poliția Animalelor nu s-a înființat la noi. Avem alte griji : sămărim salariile puturoșilor și să dăm legi antinaționale, interzicând mari scriitori români. Sunt,pe aici, indivizi care împușcă berze în văzul lumii, pentru a face din ficații lor momeli pentru pescuit. Sunt păsări rare care zboară mii de kilometri pentru a fi împușcate de câte un prost. Îți vine să crezi așa ceva? Trag cu armele prin localitate, sunt împușcați câini, nimeni nu zice nimic. Ticăloșia asta ne va pierde în timp, fiindcă aduce energii negative și ne împovărează karma.
Îți urez și eu o săptămână plăcută!
da, gandesc la fel ca tine.
din pacate, suntem brute, noi oamenii.
mie multa vreme animalele calcate de masini mi-au facut sufletul zdrente zi de zi. devenisem atat de sensibila la aceste imagini, incat ajunsesem sa creez in mintea mea scenarii, ca ceea ce vad de fapt e ba un cauciuc, ba o bucata de pamant, orice, numai animal nu.
de la o vreme, s-au mai imputinat, poate pentru ca animalele fara stapan au fost stranse de pe strazi, nu stiu. slava Domnului! nu stiu ce s-ar putea face in cazul unui accident, nu prea multe, cred. ar fi de dorit sa nu se intample, dar cand uciderea e intentionata, autorul este absolut diabolic. eu si vanatoarea si pescuitul le consider o atrocitate, insa cata vreme mai mananc carne, n-am ce sa comentez. sa ne resemnam, poate ca "asa a fost lasat de Dumnezeu", nu stiu si nici nu stiu ce s-ar putea face ca sa nu mai existe un asemenea rau, asemenea rai.
Cristina,
E trist, foarte trist. Pentru mine, lipsa milei în rândul oamenilor este cutremurătoare. Nu ne dăm seama de propria nimicnicie. Am o idee în legătură cu care mă contrazic mereu cu prietenii mei : animalele sunt superioare oamenilor, fiindcă sunt fidele, iubitoare și nu fac rău în mod intenționat. ( Numai șobolanii au ceva în comun cu oamenii : ucid din plăcere. E un fapt stabilit științific. ) De aceea necuvântătoarele sunt demne de atenția noastră.
Trimiteți un comentariu