Fredric Brown a scris cea mai
scurta poveste de groaza din cate au fost scrise:
“Ultimul om de pe Pamant statea in camera. Cineva a batut in usa.”
* * *
Scriitorul American O. Henry
a castigat concursul pentru cea mai scurta povestire care sa aiba introducere,
cuprins si incheiere:
“Soferul si-a aprins tigara si s-a aplecat asupra rezervorului de
combustibil, ca sa vada cata benzina a mai ramas. Decedatul avea 23 de ani”.
* * *
Alan E. Mayer
“Ghinion”
M-am trezit din cauza unei dureri cumplite in intreg corpul. Am
deschis ochii si am vazut o sora medicala care statea alaturi de patul meu.
- Domnule Fujima
– a spus ea – aveti noroc, ati supravietuit bombardamentului din Hiroshima de
acum doua zile. Acum sunteti in spital, in afara oricarui pericol.
Foarte slabit, am
intrebat:
- Unde sunt?
- In Nagasaki, a
raspuns ea.
* * *
Jane Orvis
“Fereastra”
De cand Rita a fost omorata, Carter statea la fereastra. Fara
televizor, fara carti, fara corespondenta. Viata lui era ceea ce se vedea
printre jaluzele. Nu-I pasa cine ii aduce mancarea, cine-I plateste facturile,
el nu parasea camera. Viata lui este compusa din alergatori, schimbarea
anotimpurilor, automobilele care trec, fantoma Ritei.
Carter nu
intelege ca in camerele captusite cu pasla nu sunt ferestre.
* * *
Si englezii au
organizat un concurs pentru cea mai scurta povestire. Dar in conditiile
concursului era stipulat ca trebuie sa fie amintite regina, Dumnezeu, sexul si
secretul. Primul loc a fost obtinut de autorul urmatoarei povestiri:
“O Doamne! A exclamat regina. Sunt insarcinata si nu stiu cu cine!”
* * *
Larissa Kirkland
“Propunerea”
O noapte instelata este cel mai potrivit timp. Cina la lumina lumanarilor. Un
restaurant italian confortabil. O rochie neagra mini. Un par splendid, ochi
stralucitori, zambet cristalin. Impreuna de doi ani. Un perioada minunata!
Dragoste adevarata, cel mai bun prieten si nimic mai mult. Sampanie! Ii cer
mana si inima. Oamenii privesc? Lasa-i sa se uite! Un inel cu diamant superb.
Obrajii rosii, zambet fermecator.
Cum adica “Nu”?!
* * *
Un exemplu
perfect, in care se demonstreaza cat de laconici, erau spartanii este scrisoarea
lui Filip al II-lea al Macedoniei, care a cucerit multe orase grecesti:
“Va sfatuiesc sa
va predati imediat, deoarece daca armata mea va intra pe pamanturile voastre,
va voi distruge gradinile, ii voi transforma pe oameni in sclavi si voi
distruge orasul”.
La care raspunsul
primit din partea spartanilor a fost:
“Daca”.
* * *
Robert Tompkins
“In cautarea adevarului”
In sfarsit, in acest satuc uitat de lume cautarea lui a luat
sfarsit. Intr-o casuta aproape prabusita in fata focului statea “Adevarul”.
El nu a vazut o
femeie mai batrana si mai urata in viata sa.
- Sunteti
Adevarul?
Batrana a dat din
cap in semn ca da.
- Spuneti-mi ce
trebuie sa transmit lumii? Ce veste sa le dau?
Batranica a
scuipat in foc si a raspuns:
- Spune-le ca
sunt tanara si frumoasa!
* * *
Victor Hugo a
trimis manuscrisul romanului “Mizerabilii” editorului sau cu o scrisoare care
cuprindea doar «?». Raspunsul a fost la fel de laconic: «!»
cuprindea doar «?». Raspunsul a fost la fel de laconic: «!»
(cea mai scurta conversatie
inregistrata vreodata prin intermediul scrisorilor)
10 comentarii:
Favoritele mele sunt ultimele doua.
Sunt delicioase aceste scurte capodopere!
Concursul "englezilor" cred ca este suer fain, mai ales ca a participat si regina la el... :))
Cred ca ma regasesc "total" în "propunerea" Larisei Kirkland ... de fapt, care femeie nu s-ar regasi in asa ceva?!! :))
Daca Robert Tompkins chiar a gasit "adevarul".... atunci si eu as vrea sa-l gasesc ... dar pe cel de parte masculina! :))
Hugo este preferatul meu ... chiar pot spune ca îl ... ador! :)
ઇઉ Ell@
Dan,
Da, sunt pline de miez și au protagoniști cu greutate. :)
Ella,
Și mie îmi plac mult. Diferența dintre scriitorii români și cei străini este că ultimii scriu efectiv pentru cititori, nicidecum pentru ei înșiși sau pentru critici.
Am simtit nevoia sa raspund la acest articol.
Intradevar, putinul are magia si bogatia lui.
Cel mai mult îmi place povestirea "Ghinion". E uimitor cum pot fi spuse atât de multe în atât de puține cuvinte. În plus, dimensiunile acestea reduse au avantajul de a întipări mai ușor textul în mintea celui ce îl citește.
Vreauultimulloc,
Puțin, direct, viu. Asta e rețeta succesului. :)
Andreea,
Ești un critic literar de primă mână. Ce-ți place ție este totdeauna valoros. :)
E foarte greu să scrii o povestire scurtă, care să mai fie și de impact! Parcă Mark Twain spunea „Nu am avut timp să scriu o scrisoare scurtă, așa că am scris una lungă în schimb”. Foarte interesante exemplele, mulțumesc. :)
Cărți și călătorii,
Și Creangă al nostru a spus ceva asemănător. E dificil, într-adevăr, să concentrezi epicul în câteva rânduri. Sunt mari scriitori care n-au reușit niciodată acest lucru. De exemplu, Nicolae Breban.
Trimiteți un comentariu