Un poet și eseist teleormănean : Iulian Bitoleanu

        Iulian Bitoleanu este un talentat poet și eseist teleormănean, aparținând generației mele. Ca poet, Bitoleanu etalează o sensibilitate ieșită din comun și o imagistică delicată. Se pare că, în ultimii ani, autorul s-a dedicat mai ales comentării cărților publicate de confrații săi din ținutul înnobilat odinioară de Zaharia Stancu, Gala Galaction și Marin Preda. Meridiane critice, Editura Tipoalex, Alexandria, 2014, este o culegere de articole dedicate scriitorilor teleormăneni. Cu o afecțiune specială sunt analizați roșiorenii. Printre autorii care figurează în sumarul volumului, puțini sunt cei care trăiesc în afara granițelor ”pădurii nebune”.
       Am citit cu încântare ultima carte a fratelui meu întru vânarea Marelui Cuvânt. Trebuie să apun din capul locului că Iulian Bitoleanu este un spirit fin și cultivat, de o competență indiscutabilă, cu idei admirabile, exprimate apăsat, în texte coerente și puternice. Bitoleanu are uneltele necesare pentru o receptare de maximă exigență. Totuși, generos și risipitor cu ideile, el manifestă mult respect față de operele colegilor săi și le discută cu acribie, ca și cum ar ar avea în față, de fiecare dată, creații de mare însemnătate.  Este atitudinea unui altruist, o rara avis în peisajul literar autohton. Textele lui Iulian Bitoleanu sunt solide, argumentate, la obiect, scrise pe baza unor lecturi atente. Printre fericiții autori evaluați de critic, unii sunt valori certe: Horia Gârbea, Stan V. Cristea, Liviu Comșia, Gheorghe Stroe, Mircea Muthu, Olimpiu Nușfelean, Gheorghe Andrei Neagu,  Nicoleta Milea, Domnița Neaga, Paul Amet. Mi-aș dori ca poetul, eseistul și criticul literar Iulian Bitoleanu să-și încerce armele și pe textele fundamentale ale literaturii noastre, fiindcă el are știința de a evita locurile comune  și bănuiesc că rezultatele vor fi spectaculoase.

P. S. O idee a lui Stelian Dumistrăcel exprimată într-un articol distribuit pe Facebook : ”E foarte bine să învețe direct ce trebuie și scrierea de mână să rămînă ca un lux, al unor inițiați, al unei elite; îmi place ideea aceasta.” Mai pe românește, pe viitor doar elita va ști să scrie și să citească, iar la țară vor fi alfabetizați numai învățătorul și preotul. Ceilalți vor fi morți, dacă nu vor avea computerul cu ei. Vorba lui Eminescu, ”Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe”, va deveni desuetă. Viitorul și trecutul vor fi o filă cu o singură față : analfabetismul. Cu diplomă și cu doctorate, se înțelege.