Visez ca un
scriitor român să ia Nobelul şi toţi confraţii să jubileze. Să îl felicite,
să îl sărbătorească, să se mândrească sincer cu el. Laureatul să protesteze şi să spună că numeroşi alţi scriitori români merită premiul cel puţin
la fel de mult ca şi el. Şi să rostească numele a patruzeci de autori.
Totuşi, editorul şi binefăcătorul autorului nostru îl va duce pe acesta în brânci până la Stockholm, unde să-şi
primească premiul. La aeroport, norocosul va fi condus de toată scriitorimea
română, care îl va ovaţiona. În capitala Suediei, scriitorul şi editorul vor
ţine, pentru prima dată în istorie, un discurs în duet şi vor vorbi despre
faptul că o cultură are nevoie de mai mulţi scriitori, artişti, filosofi,
eseişti, istorici şi politicieni de valoare. La întoarcere, scriitorul şi
editorul vor fi primiţi din nou cu urale, de oamenii de cultură şi de o masă compactă de
politicieni, în frunte cu preşedintele statutului. Vor descinde la Palatul
Parlamentului pe care îl vor transforma, pentru o lună, în cea mai mare
cârciumă din lume. Literaţi, savanţi, academicieni şi universitari vor bea şi
vor benchetui, neîntrerupt, patru-cinci săptămâni, legând prietenii pe veci,
ţinându-se de gât şi pupându-se pe urechi, ca fraţii. Vor fi cheltuiţi toţi
banii primiţi de laureat. Fiecare scriitor şi artist va primi câte un milion de euro din partea parlamentarilor. Premiatul, dublu. Uniunea Scriitorilor nu va mai fi dezbinată şi va fi
învestită cu prerogativele unei Case Regale. Va primi anual o sută de milioane
de euro, din partea statului român.
Şi de atunci,
scriitorii, artiştii, oamenii de ştiinţă, academicienii, universitarii şi
politicienii vor crea şi vor trăi în pace şi fericiţi, până când...
Dar uite că mă
înjură unul care a sărit de pe lista mea, din pricina bramburelii de pe
Facebook.
P.S. Îmi dau seama
că, oricare ar fi numele scriitorului român premiat, visul meu ar deveni, în
realitate, un coşmar.
2 comentarii:
Nu știu dacă trebuia sa râd sau nu, dar am zâmbit amar.
Visul tău va deveni mai mult ca sigur un coșmar pentru toată lumea, inclusiv pentru fericitul câștigător.
Dan,
Pentru literatura română, un singur Nobel ar fi un coşmar. Nu mai vorbesc de câştigător, care ar trebui să aibă un şorici extrem de gros, pentru a rezista atacurilor de tot felul.
Trimiteți un comentariu