Manuel Angelescu
Momente de incantare ale unui cititor de rand.
O carte privita din lumea cifrelor
Nu am cultul si nici cultura cititului sistematic, sunt doar un fost profesor de matematica, acum pensionar entuziasmat inca de lumea abstracta a rationamentului logic. Cu ocazia unei activitati didactice, gazduita cu ani in urma de liceul unde predam, l-am cunoscut pe viitorul meu prieten – profesorul de limba si literatura romana, care in calitate de autor folosea numele Şerban Tomşa. De curand, i-am citit cartea Amintirile unui optzecist întârziat. Si cum spuneam, nu sunt pasionat de literatura si vin dintr-o directie opusa fenomenului artistic, complet nelegitimat pentru aprecieri de valoare. Am simtit, totusi, nevoia sa-mi exprim, in nume personal, incantarea cu care am parcurs fiecare pagina a cartii. O fac pentru ca, banuiesc eu, orice autor este interesat sa afle daca opera sa rezoneaza si cu categoria mai putin reprezentativa, dar poate mai numeroasa, a cititorilor amatori sau ocazionali. Eu sunt unul dintre acestia, care in afara profesiei sale face alegeri dupa gustul personal, neorientat de cunoasterea si indrumarea unor principii competente.
Am inceput sa rasfoiesc cartea pentru o prima impresie, fara sa stiu daca voi ajunge pana la capat. Aveam, ca punct de plecare, mai vechea prietenie fata de autor si admiratia cu care îi urmaream articolele publicate pe blog. Am fost repede prins in pictura si vraja descrierilor si a momentelor povestite. Citeam pagina dupa pagina, intr-o transa pe care o traiam cand eram cufundat in rezolvarea unei probleme ingenioase sau in armonia si frumusetea unui rationament matematic. Eram surpins in serie de expresivitatea si de puterea evocatoare a cuvintelor puse la locurile potrivite, care transformau fiecare amintire intr-o lume a exclamatiilor, care te prindea in actiunea ei si te lua cu ea pe neobservate. Ma opream din citit, reluam unele propozitii si reflectam in sinea mea: iata ce-nseamna maiestrie si sensibilitate! Cum o fi reusit prietenul meu sa puna atata viata si culoare in lucruri pe langa care cei mai multi dintre noi trecem pierduti in banalitate?
Ca sa spun de la inceput, in carte nu este vorba despre copilaria si tineretea unui privilegiat al destinului care reconstituie, pentru cititori, minunile unei vieti generoase, care i-a implinit toate visele si i-a oferit toate placerile unui paradis pamantesc. Daca s-ar fi intamplat asa, ar fi fost usor sa ne impresioneze cu lucruri la care noi n-am avut niciodata acces. N-ar fi fost nevoie de cine stie ce talent care sa ne cucereasca prin calitatea si insolitul descrierilor, sedusi oricum de stralucirea lucrurilor la care nu putem ajunge decat cu imaginatia. Ar fi putut conta pe curiozitatea (si probabil invidia) noastra de a afla cate ceva despre lumea paralela a oamenilor fericiti.
Lumea pe care autorul o reconstituie este o lumea predestinata la polul de jos al realitatii, cu bucurii putine si cu o perspectiva cenusie, descurajanta. Insa viziunea romantica, originalitatea si expresivitatea descrierilor, cu care autorul surpinde fiecare moment, ne captiveaza si ne uimesc la foc continuu. Chiar si cele mai primitive obiceiuri si figuri omenesti, cele mai scabroase atitudini si agresivitati verbale, imbraca forme comice irezistibile si dimensiuni psihologice surprinzatoare si relevante. Autorul ar fi putut sa lase in urma o lume frusta, monotona si neinteresanta, in care tanarul inteligent, absolvent de facultate, sa se declare multumit cu o viata cat de cat confortabila, de cadru didactic in satul copilariei. Insa harul evocator, nelinistile filozofice si spiritul impregnat de umanitate al viitorului scriitor au transfigurat-o, i-au descoperit sensuri, semnificatii si straluciri magice. Proverbul arab care spune ca frumusetea este in ochii privitorului si-a gasit, in aceasta reconstituire, cea mai plauzibila confirmare.
Inca de mic, autorul a fost un visator al binelui si frumosului. Casuta stramta si austera, micul prun crescut intr-o curte arida, marginita de garduri improvizate din maracini si buruieni inalte profilau, in proportii magnifice, lumea mirifica a unui suflet de copil in cautarea fericirii. Asprimea si vulgaritatea mediului, imprimate adanc in obiceiurile si comportarea tovarasilor de joaca si de scoala, nu i-au alterat lumea interioara. Indecentele, violentele si obscenitatile verbale pe care copiii le mosteneau de la parintii si fratii lor mai mari isi vor gasi, mai tarziu, locul intr-o viziune noua, reconfigurata printr-un patrunzator simt al umorului si o calda toleranta umana. Cu o imaginatie debordanta a imbracat intr-o lumina originala si empatica toate personajele si intamplarile care i-au populat amintirile.
Anii de liceu, petrecuti la o gazda marcata si ea de saracia atotcuprinzatoare a unei localitati de provincie, i-au adus multe lipsuri si putine satisfactii scolare. Putini profesori i-au servit ca modele, putine prietenii au fost luminoase si putine au fost momentele care i-au daruit amintiri frumoase. Si totusi, autorul reuseste sa ne uimeasca si sa ne cucereasca cu reconstituiri in care toate ciudateniile, capriciile si viciile personajelor sunt sublimate printr-un umor irezistibil. Talentul de povestitor si ingaduinta intelegatoare fata de slabiciunile omenesti transforma toate faptele si intamplarile intr-o poveste captivanta, pe care o parcurgi cu nerabdare si exclamatii. Vizitat de romantismul specific varstei, timpul liceului a fost pentru autor si timpul marilor iubiri neiubite, al plasmuirilor ingeresti niciodata realizate.
Stagiul militar, cu termen redus, si-a pastrat si el un loc memorabil printre amintirile autorului. Nu a fost deloc o perioada ocolita de greutati, stupiditati omenesti si probleme de sanatate, transfigurate cu acelasi umor si detasare superioara. Nebuniile si figurile grotesti, de care armata nu a dus niciodata lipsa, pun inca odata in evidenta calitatile de fin observator si iscusit povestitor ale autorului si amplifica placerea lecturii.
Anii studentiei au fost, insa, anii definitorii pentru personalitatea viitorului scriitor. Viata de student caminist si-a luat si ea tributul de privatiuni si lungi probleme de sanatate, insa verva colegilor si mediul intelectual in care intrase erau stimulative si compensatorii. Ii oferea ceea ce isi dorise cel mai mult un tanar cufundat in mirajul lecturilor si pasiunea scrisului. Tot atunci s-au legat multe prietenii, unele pentru tot restul vietii. In galeria acestor amintiri fabuloase s-au perindat portretele fizice, intelectuale si psihologice ale celor mai reprezentativi profesori si ale unor studenti – viitori mari scriitori. Pe langa acestia, o intreaga diversitate de figuri bahice si personaje bizare au colorat atmosfera si au facut farmecul povestirilor.Toti si-au gasit locul potrivit in tabloul celor mai dragi si mai consistenti ani din viata autorului. Cele mai revelatoare pasiuni si victorii creative si cele mai profunde impresii i-au fost daruite de ceea ce a ramas, in istoria unei mari generatii de viitori scriitori, sub numele Cenaclul de Luni. Sunt zugravite, rand pe rand, vocatia si personalitatea celor mai proeminente figuri si sunt surprinse momente si ipostaze memorabile. Multe nume deja recunoscute sau pe cale sa se impuna in literatura contemporana aveau sa lase urme si influente profunde in viata cenaclului si, mai tarziu, in afirmarea unei literaturi fundamentata pe principii valorice.
Intr-o lume zgomotoasa, divizata si egoista, comicul de situatie surprins in cele mai inspirate cuvinte si hazul de necaz sunt mijloacele artistice prin care scriitorul Şerban Tomşa ne lasa, cu o maiestrie neintrecuta, un mod prin care binele, frumosul si umanitatea din noi mai pot sa triumfe.
Si-a retrait, cu intensitate si daruire totala, copilaria si tineretea, sinuozitatile destinului si visele spulberate. I-au ramas toate dragi, asa cum au fost ele, pentru ca toti traim o singura data in desfasurarea lumii si universului. Pentru identitatea autorului, aceste amintiri au insemnat, asa cum marturisea candva si scriitorul Camil Petrescu, "mai mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decat sirurile de dinastii egiptene, decat ciocnirile de astri in necuprins."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu