Publicaţii literare apărute recent

        M-am arătat mai mereu siderat de opacitatea autorităţilor la cultură şi am acuzat obtuzitatea mai marilor zilei, pe un ton care nu-mi este caracteristic. Trebuie să recunosc însă că există şi demnitari care îşi folosesc funcţiile importante în folosul ştiutorilor de carte.
       După ştiinţa mea, Neculai Onţanu este un primar care a sprijinit constant literatura de valoare, sponsorizând premiile fostei ASB şi, în prezent, ale filialelor USR din Bucureşti. Primăria sectorului 2 găzduieşte, cu generozitate, şi festivităţile decernării premiilor. Este, în curtea dlui Onţanu,  multă ospitalitate pentru oamenii de cultură şi nu pot decât să mă bucur că există şi politicieni care pun preţ pe cărţi.
      Poetul şi prozatorul Geo Galetaru scoate revista Sintagme literare, prin bunăvoinţa Consiluiului Local şi al Primăriei Dudeştii Noi, jud. Timişoara. În aceeaşi comună apare ziarul Dudeşteanul. Directorul fondator este însuşi primarul Alin Nica. Sunt sincer impresionat de ceea ce fac locuitorii din Dudeştii Noi.
      De altminteri, Banatul est o zonă cu cetăţeni deschişi către valorile autohtone. Revista Banat - director, Iosif Crăciunescu, redactor-şef,  Dorin Murariu, secretar general de redacţie, Adriana Weimer - este "editată cu sprijinul Consiliului Municipal Lugoj şi al Primăriei Lugoj". Uite că tot Banatu-i fruncea !
      În fine, Arca este o "revistă lunară de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990, la Arad." Redactor-şef fondator este Vasile Dan. Iată şi restul echipei redacţionale : Romulus Bucur ( redactor-şef adjunct ), Gheorghe Mocuţa, Carmen Neamţu, Onisim Colta,  Călin Chendea, Lucia Cuciureanu, Lia Faur, Lavinia Ionoaia, Lajos Notaros, Gheorghe Schwartz, Horia Ungureanu, Ciprian Vălcan.  Am fost foarte emoţionat când am primit ultimul număr, triplu (10-11-12 ), al publicaţiei. Formatul, ţinuta grafică excepţională şi prestigiul colaboratorilor impun respect şi îmi amintesc de luxoasa Secolul XX, acum Secolul XXI.  Treizeci şi cinci de scriitori semnează cronicile literare, eseurile, poezia şi proza, care întregesc un sumar consistent şi incitant. Foarte interesante şi sugestive sunt reproducerile din opera pictorului Ştefan Oroian. La paginile 224-226 descopăr, cu plăcută surpriză, o cronică de Geo Galetaru despre Călugărul Negru.
       În zilele următoare voi continua prezentarea unor tipărituri primite înaintea sărbătorile de iarnă.

Cronica integrală a scriitorului Geo Galetaru

"CĂLUGĂRUL NEGRU" SAU DIMENSIUNEA ONIRICĂ A REALITĂŢII

Ieşind de sub drapelul generaţionist al optzeciştilor şi distanţându-se orgolios de cântecul de sirenă al unor "isme" pasagere, Şerban Tomşa optează pentru o paradigmă literară proprie, pe care o ilustrează cu talent şi implicare. Dincolo de retorica unei jovialităţi excesive sau chiar în răspăr cu parada de maliţiozitate gratuită a unor confraţi, Şerban Tomşa articulează liniile de forţă ale unei viziuni originale, susţinută cu vervă compoziţională şi cu incontestabilă determinare.
Impozant prin structură şi modern prin scriitura de o frapantă actualitate, romanul Călugărul Negru mizează pe un subtil melanj între real şi fantastic, între existenţa frustă, adesea de o deconcertantă trivialitate, şi ficţiunea compensatorie. Romanul lui Şerban Tomşa impune (şi) prin insolitul situaţiilor, prin stranietatea deliberată a palierelor narative, care creează un fascinant joc de oglinzi de o simbolistică aparte. Nu în ultimul rând, personajele care evoluează pe acest portativ epic îşi revendică substanţa şi traiectoria de la acelaşi apetit pentru dominanta onirică a existenţei. Deşi în aparenţă supus dispersiei şi marcat de impulsuri centrifugale, demersul epic al autorului are o neobişnuită şi convingătoare coerenţă. Cu migală şi tenacitate, Şerban Tomşa îşi construieşte o lume imaginară, proiectând personajele şi întâmplările care o populează într-un timp al ambiguităţii fără limite. Eroul-narator trăieşte o adevărată odisee a dedublării, scindat între două lumi care şi-l dispută cu fervoare egală: pe de o parte, realitatea postdecembristă, devoratoare şi depersonalizantă, iar pe de alta, lumea viselor, a fantasmelor recurente, aceasta din urmă având menirea de a corecta (sau măcar de a încerca să corecteze) proiecţiile dizarmonice ale prezentului aglutinant. Cititorul este confruntat cu o pluralitate de planuri, care se întretaie într-o ciudată reţea de simboluri, amorsând sensuri obscure, dar care converg în direcţia disimulării faptului brut şi potenţează un esoterism al situaţiilor, de cea mai bună calitate. Registrul ideatic al romanului beneficiază de suportul unei scriituri moderne şi dense, prin dozajul savant de inefabil inclus în arhitectura textului. Parcurgând paginile cărţii, încerci senzaţia că realitatea ţi se relevă, după tatonări succesive, în "tranşe" infinite, filtrată printr-un sistem de oglinzi paralele, care-i adaugă reliefuri şi faţete inedite, în funcţie de unghiul din care este privită. Interferenţa realului cu visul, a concretului cu impalpabilul, a certitudinii ferme cu straniul, configurează un fel de mistică a bizareriei suverane, aceasta fiind, după părerea noastră, coordonata cea mai pregnantă a demersului epic al autorului. Căci, dincolo de asperitatea perceptibilă a faptului real, se face simţită mai peste tot proiecţia unei semnificaţii esoterice (derivând şi din aerul de atemporalitate ce traversează fluxul narativ), care conferă evenimentelor o altă dimensiune şi, totodată, o altă cheie de interpretare. Asimilarea preeminenţei onirice, trasarea liantului între registrul strict evenimenţial şi zona unei simbolistici reverberante se insinuează sistematic în perimetrul realităţii şi-i redimensionează contururile.
În final, totul nu este decât o proliferare a cuvintelor cu puteri demiurgice, o întemeiere a istoriei şi a lumii prin cuvânt, prin magia actului contemplativ. Povestea se înfiripă din aceste elanuri ale freneziei mitologizante, din irepresibila bucurie şi vocaţie a spunerii. Aventura existenţială devine sinonimă cu aventura cunoaşterii, printr-o asumare dramatică a unui destin mereu pierdut şi mereu regăsit. Restul ("glazurarea" parcursului narativ cu elemente de thriller, explorarea-exploatarea unui filon comic încapsulat în memoria şi vocabularul personajelor, prevalenţa înşelătoare a unor sugestii culturale în câmpul naraţiunii) nu face decât să completeze tabloul vivant şi scânteietor al unei povestiri febrile şi incitante, condusă cu mână de maestru. Prin Călugărul Negru, Şerban Tomşa face proba unei excepţionale vocaţii epice, ceea ce-i asigură (la paritate cu alţi congeneri, ca Radu Aldulescu sau Nicolae Stan) o poziţie privilegiată în galeria prozatorilor români ai acestui moment.

Geo Galetaru despre "Călugărul Negru"

"Călugărul Negru" sau dimensiunea onirică a realităţii
Impozant prin structură şi modern prin scriitura de o frapantă originalitate, romanul lui Şerban Tomşa mizează pe un subtil melanj între real şi fantastic, între existenţa frustă, adesea de o deconcertantă trivialitate, şi ficţiunea compensatorie. Călugărul Negru impune (şi) prin insolitul situaţiilor, prin stranietatea deliberată a palierelor narative, care creează un fascinant joc de oglinzi de o simbolistică aparte. Nu în ultimul rând, personajele care evoluează pe acest portativ epic îşi revendică substanţa şi traiectoria de la acelaşi apetit pentru dominanta onirică a existenţei. Cititorul este confruntat cu o pluralitate de planuri, care se întretaie într-o ciudată reţea de simboluri, amorsând sensuri obscure, dar care converg în direcţia disimulării faptului brut şi potenţează un esoterism al situaţiilor, de cea mai bună calitate. Registrul ideatic al romanului beneficiază de suportul unei scriituri moderne şi dense, prin dozajul savant de inefabil inclus în arhitectura textului. Parcurgând paginile cărţii, încerci senzaţia că realitatea ţi se relevă, după tatonări succesive, în "tranşe" infinite, filtrată printr-un sistem de oglinzi paralele, care-i adaugă reliefuri şi faţete inedite, în funcţie de unghiul din care este privită. Interferenţa realului cu visul, a concretului cu impalpabilul, a certitudinii ferme cu straniul, configurează un fel de mistică a bizareriei impenetrabile, aceasta fiind, după părerea noastră, coordonata cea mai pregnantă a demersului epic al autorului. Căci, dincolo de asperitatea perceptibilă a faptului real, se face simţită mai peste tot proiecţia unei semnificaţii esoterice, care conferă evenimentelor o altă dimensiune şi, totodată, o altă cheie de interpretare. Asimilarea preeminenţei onirice, trasarea liantului între registrul strict evenimenţial şi zona unei simbolistici reverberante se insinuează sistematic în perimetrul realităţii şi-i redimensionează contururile.
Prin Călugărul "Negru, Şerban Tomşa face proba unei excepţionale vocaţii epice, ceea ce-i asigură (alături de alţi congeneri, ca Radu Aldulescu sau Nicolae Stan) o poziţie privilegiată în galeria prozatorilor români ai acestui moment.

P.S. Mulţumesc, domnule Geo Galetaru !
Dl Stan V. Cristea îmi semnalează o excepţională cronică a lui Lucian Hodoboc la Gheţarul, în revista Mozaicul .