Tudor Vasiliu ( 1950-2013 )

   Aflu cu consternare că scriitorul Tudor Vasiliu nu se mai află printre noi. În adolescenţă îi citeam, fascinat, strălucitoarele aforisme publicate în România literară, la rubrica Pegasul troian. Mai târziu am pus mâna pe volumul de nuvele Moscuna. L-am citit, l-am împrumutat şi am rămas fără carte. Am mai procurat opul de vreo două ori. O dată mi-a fost furat, a doua oară l-am dăruit unei prietene. Am obţinut al patrulea exemplar după zeci de ani de căutări şi îl ţin în dinţi
  Tudor Vasiliu a fost un scriitor vizitat de idei. Nu l-am cunoscut personal, dar comunicam pe mail. E ciudat că, de câte ori îi scriam, remarcam faptul că timpul a trecut fără să lase urme pe chipul Domniei Sale şi că el pare mai tânăr decât mine, adolescentul care îl citea pe vremuri. Îmi spunea că a descoperit o formulă de viaţă care îl menţine tânăr. I-am povestit aventurile mele cu Moscuna şi s-a amuzat. Regret enorm dispariţia mult prea timpurie a lui Tudor Vasiliu. Iată şi comunicatul Uniunii Scriitorilor din România :

S-a stins din viaţă în luna august a.c. Tudor Vasiliu, născut la 5 februarie 1950 la Botoşani.

Cu un talent precoce, care îl anticipează pe autorul satiric şi pe cel de aforisme, debutează la 14 ani cu epigrame şi epitafuri în revista Urzica. Publică numeroase volume de poezie, proză scurtă, romane (parodic SF sau umorist-poliţiste), cărţi pentru copii. În 1992 a înfiinţat Editura Vasiliu unde şi-a publicat toate cărţile. Primeşte premiul Uniunii Scriitorilor cu cartea de proză pentru copii Cartea numai ochi şi urechi(1982). Tot precoce debutează editorial (la 19 ani), în 1969, în acelaşi timp cu poezie – În general triumful pădurilor şi proză – Proiect de câine. Tânăr autor prolific, publicăMorcuna (1975), parodii fantastice frizând satira care nu va lipsi niciodată din creaţia lui, Pegasul troian (1976), unde începe să se afirme în genul aforistic, care va fi prezent de acum încolo şi în Îndreptar de greşelile altora, subintitulat afurisisme(1978), Cele mai frumoase nerozii (1981), Şcoala tăcerii (1991). A mai publicatDicţionarul falitului (1993) şi Dicţionar român-român (1995). A publicat şi numeroase volume de proză scurtă: Vânătoare de perne (1985), Canibala (1993), Poveşti de dragoste (1994), Politicianul roman (1995), Alandalu, ţară experimentală pentru adulţi fără capitală (1997), precum şi literatură pentru copii: Pluş Plumb (1981), Cartea numai ochi şi urechi (1982), Carte de zumzăit (1987), Pământ via Univers (1992), precum şi literatură umoristică: Note de căsătorie (1978), Probantul negru (1993),Detectivi de Bucureşti (1995) etc. Ultimul său volum publicat în timpul vieţii este Frolo – cartea despre cel mai mic membru al familiei, un pisic siamez (2008).