Fără sare și piper

           Am pierdut ani din viață, corectând teze, extemporale și teste. Mă apucă jalea, pentru că nu-mi va mai înapoia nimeni prețiosul timp risipit. Nu voi recupera nici cele două ore irosite de-a surda, când am urmărit meciul Dinamo-Steaua. M-au înșelat cei care urlau că Dinamo e o echipă mai puternică în acest moment. Aiureli. Dinamo e o echipă de liga a treia, programată să supraviețuiască de mintea de maestru a lui Mircea Rednic. Niște puști fără suflu nu au cum să facă spectacol. E drept că nici Steaua n-a strălucit. Ba chiar putea să piardă dacă arbitrul ar fi fost corect și ar fi acordat un penalty pentru Dinamo. Dar e de neconceput că un lot atât de valoros ca al Stelei să producă un joc insipid și steril. Nu știu ce îi învață Reghecampf pe elevii săi, dar formației sale i-au lipsit mai mereu, chiar și în momentele de glorie, sarea și piperul. La ce sunt bune atâtea strategii, când nu ești în stare să dai un gol? Să tragi de la șase metri peste poartă, în repetate rânduri,  înseamnă să nu simți spiritul fotbalului care se joacă, nu-i așa, pe goluri. Consider că Real Madrid e, potențial, cea mai bună echipă din lume, fiindcă acolo sunt mai mulți jucători în stare să bage mingea în ațe. Și când te gândești că și noi am avut vârfuri de clasă mondială, comparabile cu Suarez și cu Fernando Torres! Cred că Dumitrache se răsucește în mormânt când îi vede pe fruntășoii de azi cum devin ridicoli în gura porții, iar Răducioiu și Dudu Georgescu s-ar fi împușcat dacă ar fi ratat ocaziile pe care le-au avut jucătorii celor două echipe. Ce să-i faci, la vremuri proaste, fotbaliști slabi. Dar nu mă voi mai uita la următorul derby. Voi corecta teste!