Alimentatorul modemului meu a cedat definitiv şi două săptămâni nu am avut net. Abia azi a venit cineva şi l-a înlocuit.
Mă gândesc cât de mult şi de artificial - n-am zis "de inutil"! - se complică treptat viaţa noatră. Imediat ce suntem rupţi de nişte repere inimaginabile pentru înaintaşii noştri, ne simţim pierduţi, ca nişte animale căzute într-o groapă, în inima junglei. Marin Preda, care a crescut la ţară şi îşi făcuse nevoile prin bălării, mărturiseşte undeva - în Convorbirile cu Florin Mugur - că a resimţit ca pe o mare tragedie faptul că la un moment dat n-a mai avut apă la baie!
Ne iluzionăm să credem că semănăm cu înaintaşii noştri, dar nu mai suntem deloc, în datele noastre fundamentale, oamenii care au fost. E bine? E rău? Sunt oameni cu care nu te-ai întâlnit niciodată în realitate şi dacă nu-i "vezi" o vreme pe net, te agiţi şi întrebi de ei. Ce li s-a întâmplat? Ce-au păţit? Şi, în defenitiv, pentru noi sunt nişte necunoscuţi.
P.S. Trăiesc încă sun şocul lecturii romanului lui Nick Cave Moartea lui Bunny Munro.Îcerc să-mi adun impresiile, pentru a scrie câteva rânduri despre o tragedie uluitor redată epic.
Acum e clar că Messi nu mai este ce era. Dacă vor merge tot aşa, Bale şi Di Maria sunt următorii lideri mondiali ai acestui sport.