Vocea Sfântului Arsenie Boca

     Spre dimineață am un vis venit din altă lume. E straniu de real și am mai văzut peisajul, tot în somn. Nu-l relatez, căci ar fi o profanare. După ce mi se strică și al doilea telefon ( cam multe ciudățenii! ), îmi amintesc că aseară am uitat să ascult singura înregistrare audio cu Sfântul Arsenie Boca.  I-am studiat îndelung, cu smerenie, fotografiile și am fost bulversat de două lucruri. Mai întâi e limpede pentru oricine că Sfântul vine dintr-o altă lume. Pe urmă m-a tulburat expresia din jurul ochilor. Acolo sunt urmele suferinței îndurate de Om, care a pătimit și a murit ca un martir. Câtă durere, câtă bunătate, câtă renunțare, câtă amărăciune omenească au curs pe acolo! Mă înfior.
   Vocea Părintelui Arsenie mă emoționează și mai mult. Suferința e nota majoră a vocii Sale, deși vorbește despre Lumină și Munca interioară. Sau tocmai aceasta din urmă, ca o încercare permanentă de lepădare a pământescului din noi, să fie cheia durerii?