Vocea Părintelui Arsenie mă emoționează și mai mult. Suferința e nota majoră a vocii Sale, deși vorbește despre Lumină și Munca interioară. Sau tocmai aceasta din urmă, ca o încercare permanentă de lepădare a pământescului din noi, să fie cheia durerii?
Se afișează postările cu eticheta bunătate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bunătate. Afișați toate postările
luni, 22 septembrie 2014
Vocea Sfântului Arsenie Boca
Spre dimineață am un vis venit din altă lume. E straniu de real și am mai văzut peisajul, tot în somn. Nu-l relatez, căci ar fi o profanare. După ce mi se strică și al doilea telefon ( cam multe ciudățenii! ), îmi amintesc că aseară am uitat să ascult singura înregistrare audio cu Sfântul Arsenie Boca. I-am studiat îndelung, cu smerenie, fotografiile și am fost bulversat de două lucruri. Mai întâi e limpede pentru oricine că Sfântul vine dintr-o altă lume. Pe urmă m-a tulburat expresia din jurul ochilor. Acolo sunt urmele suferinței îndurate de Om, care a pătimit și a murit ca un martir. Câtă durere, câtă bunătate, câtă renunțare, câtă amărăciune omenească au curs pe acolo! Mă înfior.
Vocea Părintelui Arsenie mă emoționează și mai mult. Suferința e nota majoră a vocii Sale, deși vorbește despre Lumină și Munca interioară. Sau tocmai aceasta din urmă, ca o încercare permanentă de lepădare a pământescului din noi, să fie cheia durerii?
Vocea Părintelui Arsenie mă emoționează și mai mult. Suferința e nota majoră a vocii Sale, deși vorbește despre Lumină și Munca interioară. Sau tocmai aceasta din urmă, ca o încercare permanentă de lepădare a pământescului din noi, să fie cheia durerii?
Etichete:
amărăciune,
Arsenie Boca,
bunătate,
durere,
ochi,
renunțare,
suferință,
voce
vineri, 13 aprilie 2012
PAŞTE FERICIT !
E timpul să alungăm întunericul din noi şi să ne întindem mâinile.
Avem în fiinţa noastră sădită ideea de bine.
Putem fi buni ! Reamintesc că în Ţara Românească şi în Moldova n-a existat niciodată un călău de etnie română. Fiindcă niciunul dintre străbunii noştri nu s-au angajat să omoare oameni, cu leafă, Ţara Românească a stat patru luni fără gâde.
Ţin, în acelaşi timp, să precizez că şi celelalte făpturi au, ca şi noi, oamenii, dreptul la viaţă.
Cititorilor acestui blog, ca şi foştilor, actualilor şi viitorilor prieteni - aşa îi văd pe cetăţenii din jurul meu, fiindcă duşmani nu am - le urez un Paşte fericit ! Sau, cum ar spune poetul Kocsis Francisko :
Sărbători fericite ! Paşte luminat ! Binecuvântare şi har !
Etichete:
bine,
bunătate,
călău,
Kocsis Francisko,
Moldova,
Paşte,
Ţara Românească
Abonați-vă la:
Postări (Atom)