Imperiul imaginii

      Cum civilizația textului se află în declin și trăim într-un imperiu al imaginii, cinematografia și arta fotografică au deschise, în față, cele mai multe posibilități de exprimare. Semnificantul este mai puternic decât semnificatul rămas în plan secund, aproape dispărut.  Cât va dura? Când se va sfârși? Arta apropiată de simțuri va asista la sfârșitul dominației omului pe Pământ? Aparentul plăcut ochiului și stârnitor de ispite e suveran. Arta arată totul și nu mai ascunde nimic. Ideile sunt alungate, iar hainele mai mult îi dezbracă pe oameni decât îi protejează.  Ceea ce vedem a devenit esența lucrurilor. Teatrul și pictura sunt alte arte care ar putea profita de noua orientare a societății de consum. Este o situație opusă celei în care se află textul. Semnul a devenit scop în sine, exprimând doar propria formă. Adică, deseori, nimic.

P. S. Actul final al comediei umane va coincide cu începutul, într-un primitivism total al gândirii? Dacă primilor oameni li s-ar fi oferit mărgele colorate, tablete și alte jucărele, ar mai fi învățat ei să scrie și să citească? În definitiv s-a pornit de la necesitatea de a comunica. Deși are un impact copleșitor, imaginea poate transmite mai puține lucruri decât un text, activând instinctele primare : foamea, setea, sexul, dorința de a evita moartea și de a-i distruge, fizic ori moral, pe competitori. Și e perisabilă. Iar oamenii vor deveni/au devenit mai ușor de manipulat.

O babă a distrus o pictură veche de o sută de ani

În România există înrădăcinată credinţa că oricine poate să-şi dea cu părerea despre orice, oricând, iar bălmăjeala respectivă trebuie să fie luată în seamă ca o judecată de existenţă şi de valoare. Dar şi alţii au faliţii lor.
Într-o biserică din Spania, o babă a observat că o pictură cu chipul lui Hristos s-a degradat. Fără să aibă pricepere, talent de pictoriţă ori studii de restaurator, dar plină de încredere în posibilităţile sale, bătrâna s-a înarmat cu pensule şi  vopsele, boindu-l pe Mântuitor cu pioşenie. Iată ce a rezultat :

Ca să înţelegi că eşti prost, trebuie să-ţi meargă mintea, spunea cineva.

P.S. E uimitor cât de mult mă înşel uneori în privinţa oamenilor. Da, deşi ştie ce vorbeşte, Andreea Creţulescu este deseori agresivă, aşa cum mi-a scris o prietenă. Iar tovarăşul ei, căruia i-am aflat numele, nu este un profesionist, cum am zis eu. E altfel, dar nu vreau să jignesc pe nimeni.