Tabachera din Bagombo, revistele literare și agențiile de publicitate

     Kurt Vonnegut este unul dintre scriitorii mei preferați. Deschid cu emoție Tabachera din Bagombo, Humanitas, 2014 și citesc mai întâi prefața lui Peter Reed și cuvântul introductiv al  scriitorului. Tresar când găsesc în textul lui Peter Reed, la pag. 14, o idee reluată și de autor.  : ”Apariția televiziunii a contribuit la încheierea carierei de nuvelist a lui Kurt Vonnegut. Revistele care fuseseră cumpărători înfocați de povestiri au pierdut din cititori și din veniturile rezultate din publicitate. Iar publicul povestirilor din reviste s-a orientat, în număr din ce în ce mai mare, către televiziune pentru divertisment, în vreme ce agențiile de publicitate, care fuseseră forța motrice a revistelor, găseau audiovizualul irezistibil. Unele reviste au dat faliment, altele și-au schimbat formatul, altele s-au restrâns.”
Două lucruri reținem de aici :
1. În capitalism, literatura din reviste are o anumită funcție care a fost preluată de televiziune. Cititorii au devenit telespectatori.
2. Literatura din periodice a fost susținută de agențiile de publicitate, însă acestea din urmă au migrat tot către televiziune.
Se știe că în socialism oamenii trăiau într-un univers concentraționar, iar cititul era singura posibilitate a oamenilor de a evada cumva din realitate, când nu era impus cu forța de școală.
Ar fi interesant dacă un studiu sociologic serios ar putea răspunde la câteva întrebări :
1. Vor fi cititorii din ce în ce mai puțini? ( Mai mulți nu vor fi, din moment ce unul dintre principiile scrisului enunțate de Vonnegut este : ”Scrie ca să faci pe plac unei singure persoane. Dacă deschizi fereastra și faci dragoste cu lumea, ca să zic așa, povestirea ta o să facă pneumonie.”  )
2. Va supraviețui literatura în absența sponsorilor? Își va schimba natura și funcțiile sociale și estetice?
3. Cum se schimbă lucrurile prin apariția Internetului?
 E sigur însă că, pentru scriitori, nimic nu va mai fi cum a fost.

Puterea culturii

     Se spune că un mare om politic român ar fi pus, pe masa delegaţilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, colecţia unei cunoscute reviste literare de la noi şi ar fi adus, în felul acesta, argumentul decisiv pentru reîntregirea ţării. Iată că şi cultura poate avea raţiuni practice.
      Cu câteva excepţii, autorii români sunt publicaţi în condiţii umilitoare, iar revistele se sting din lipsă de fonduri. Înfloresc, în schimb, dosarele penale ale celor care dau cep conductelor cu bani. Cu hârţoagele astea unde ne putem prezenta ? La intrarea în Purgatoriu ?

P.S. Un studiu arată că va mai putea exista viaţă pe Terra încă 1,75 miliarde de ani. Soarele va creşte în dimensiuni, iar apa de pe Pământ se va evapora. Peste un miliard de ani vom putea însă prospecta alte planete, în încecarea de a ne găsi o nouă casă. Deocamdată aici e frig, mult prea frig pentru un început de toamnă.