luni, 20 aprilie 2009

Auschwitz sau despre cruzime

Văd la ştiri o ştire care mă emoţionează : trei bătrâni evrei, supravieţuitori ai lagărului de la Auschwitz, s-au reîntâlnit după 65 de ani ! Au intrat în Infern şi au reuşit să scape de acolo !
Toată fiinţa mea se revoltă la ideea că nişte oameni au putut tortura, ucide şi arde în crematorii alte fiinţe umane ! E adevărat că sunt poate şi mai sensibil când văd sau aud că un om a chinuit sau a omorât un animal. O vietate şi acesta din urmă, care are ochi ce te privesc, uneori cu afectivitate, care respiră şi scoate sunete prin care încearcă să comunice cu tine. Am povestit într-o carte cum am zăcut, bolnav, o săptămână, după ce în drumul meu către şcoală, văzusem doi ţărani care, credeam eu, tăiau un cal. În realitate, îi lăsau sânge din picioare, un tratament empiric, care se practica pe vremuri. Dar am văzut destui ipochimeni omorând câini cu bâta sau sacrificând miei nevinovaţi. Şi de fiecare dată am suferit. (Se ştie că omul a fost proiectat iniţial, de Divinitate, să se hrănească numai cu legume netrecute prin foc şi cu fructe coapte. Ar trebui să găsim modalităţi de eliminare treptată din hrana noatră a cărnii de orice fel.) Am rememorat cu strângere de inimă, de nenumătate ori, momente din copilărie, când eu însumi am dat dovadă de cruzime, schilodind fluturi, libelule sau bondari. Eram inconştient ! Am povestit undeva că, acolo unde am copilărit, era o tradiţie să prinzi fluturi şi să le rupi pe jumătate aripile, pentru a potoli plânsul copiilor mai mici, care sfârşeau prin a râde, urmărind cu interes zbaterea neputincioasă a frumoaselor insecte. Educaţia este esenţială. Aş împărţi tuturor familiilor din lume pliante pe care să scrie : "PĂRINŢI, ÎNVĂŢAŢI-I PE COPIII DUMNEAVOASTRĂ SĂ NU FIE CRUZI !" Apreciez la oameni câteva însuşiri : blândeţea, toleranţa, umorul, sinceritatea, cinstea, cultura, preocuparea de a face lucruri frumoase şi refuzul de a-i judeca pe ceilalţi. Am avut şi am numeroşi şi fabuloşi prieteni : m-am convins că oamenii "buni", cu lumină pe faţă, nu sunt tocmai puţini. Mitocanii, mârlanii şi grobienii îi depăşesc însă cu mult ca număr. Pe aceştia nu-i înghit. Şi nu-i suport nici pe aroganţi şi pe cei care manifestă suficienţă, chiar dacă sunt mari talente în domeniul lor. )
Revenind la bătrânii evrei care s-au revăzut recent, mă întreb ce fel de mentalitate au avut cei care îi executau pe iudaici. Şi erau reprezentanţii unui popor care dăduse cei mai străluciţi compozitori şi cei mai mari filosofi de pe această planetă ! Dar conducătorii lor au ars în pieţe cărţile lui Thomas Mann ! Mai ştim că nemţii sunt mecanici auto pricepuţi şi nu au simţul umorului. Să te ferească însă Dumnezeu de omul care nu ştie să râdă în primul rând de el însuşi !

Un comentariu:

gabi c. spunea...

Paul Celan spunea că „ Moartea este un mester german cu ochi albastri”.Toti avem genetic instinctul cruzimii care nestapanit poate produce ca victime suflete nevinovate.Inexplicabila si de neiertat este totusi indiferenta si complicitatea celorlati fie popoare sau indivizi.