Grecii şi romanii nu aveau cine ştie ce mâncăruri alese - ultimii consumau nişte orori gastronomice ! -, dar îi preţuiau pe gânditori şi pe artişti. Socrate era ţinut la loc de cinste şi invitat la masă de elita societăţii, deşi era sărac şi urât. Diogene era preţuit şi, probabil, invidiat pentru curajul său de a trăi într-un butoi. Autorii dramatici erau fala societăţii şi beneficiau de o înţelegere superioară a talentului lor. Socrate, de pildă, nu se supăra pe Aristofan, când acesta din urmă îl ironiza pe gânditor în comediile sale. Grecii erau rafinaţi şi vicioşi, dar atingeau cerul prin filosofie şi artă, iar mitologia îi ajuta să nu-şi piardă minţile. Sigur că nici ei nu au suportat libertatea gândirii dusă până la ultimele consecinţe şi de aceea l-au condamnat la moarte pe Socrate.
Au ajuns însă să fie temelia Pantheonului modernităţii numit Europa.
Ce vedem în societatea noastră, incultă şi polarizată după modele africane ? Frică de cărţi şi de profesori, ură viscerală faţă de artişti şi savanţi. Nu voi înţelege nicioadată această atitudine faţă de nişte categorii sociale care ne-ar putea ajuta să trecem graniţele unui timp bicisnic şi să accedem într-un viitor visat. Să ofere scriitorii o oglindă mult prea usturătoare grădinii zoo-politice din România ? Dar cu muzicienii şi cu actorii ce au alde Bocăneală şi Paranghelie? De ce îi lasă să moară de foame ?
N-avem memorie culturală, nu ştim cine suntem şi de unde venim, nu ne cunoaştem părinţii şi fraţii.
Mă uit la televizor şi mă crucesc. Repetenţii şcolii româneşti de ieri, rumeni şi aroganţi, ţin discursuri electorale în care ne planifică viaţa, ca unor puşcăriaşi.
Ce e drept, bogaţii de azi au multe feluri de mâncăruri, care de care mai gustoase. Dar fug de adevăruri şi de frumuseţe. Ce fac / vor face ei ? Vor mânca, vor bea şi îşi vor vărsa sămânţa.
Apoi vor muri şi vor dispărea ca şi când n-ar fi fost.
Exact ca Osman Pazvanoglu, paşă de Vidin, bandit uns cu toate alifiile.
Fiindcă suntem copii de suflet ai otomanului, posibil fiul unor români timoceni, trecuți la credința musulmană din motive "de afaceri".
Dar ce zic eu ? Renumele jefuitorului rebel de odinioară a traversat vremea şi a ajuns până la noi, pe când numele sătuilor de acum nu vor dăinui nici măcar cât leşurile lor.
Pâinea şi carnea ne ajută să supravieţuim, dar numai Fidias, Platon, Thomas Mann şi Bach ne arată cum să trăim.
Dar dacă Socrate ar fi trăit în Craiova cea incendiată de Pazvante Chioru' ?
Ce i-ar fi făcut pezevenghiul filosofului ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu