Un alt jefuitor de apartamente mărturisea candid :”Am intrat în apartament și am început să căutăm bani și bijuterii. Când eram noi mai ocupați, la ușă a apărut păgubașul. Am fugit pe balcon și ne-am uitat în jos. Hai să sărim, a zis prietenul meu. Eu am sărit și mi-am rupt o mână și un picior, dar prietenul meu a preferat să fie prins de păgubaș. ”
Minunate sunt îndemnurile prietenilor!
Îmi plac însă la nebunie argumentele invocate de cei care calcă pe bec. Un hoț care este surprins în timp ce jefuiește un magazin, declară că, de fapt, el este...proprietarul dughenei. Oameni importanți, înregistrați în timp ce făceau boacăne, mărturisesc că nu ei erau aceia, ci clonele lor, venite din Sirius. L-am evocat de nenumărate ori pe colonelul meu din armată, un veritabil Moș Teacă. Îmi amintesc că, din plictiseală, ostașii se rădeau pe cap sau își lăsau mustață. Într-o zi colonelul ne-a adunat și a început să ne cerceteze :
- Bă, ia spuneți-mi voi mie : ce complotați?
Am rămas toți stupefiați. Ce-i mai trecea prin cap celui mai limitat ofițer din batalion?
- Aha, vedeți că v-am prins? Credeați că noi suntem proști și nu ne dăm seama!
Ne-am uitat unii la alții.
- Gata, v-am luat ca din oală! Păi, mai întâi, tovărășeilor, v-ați tuns la zero.
- Tovarășe, colonel, permiteți să raportez, a sărit unul mai îndrăzneț, nepot de general.
- Ce vrei, bă? Cum îndrăznești să-mi întrerupi demonstrația?
- Cum să-mi permit să vă întrerup, tovarășe colonel? Vreau să vă zic și eu, ca prostul, că ne-am tuns să ni se facă părul mai des.
- Ha, ha, ha, ha, ha! a râs colonelul cu poftă. Chiar ca proștii v-ați tuns, Ha, ha, ha, ha! Deștept băiat! Ar trebui să te faci avocat, bă! Păi, tu mă iei pe mine de prost, tovărășelule?
- Nu...
- Gura! Întâi v-ați făcut capetele ca niște dovleci. Pe urmă v-ați lăsat toți mustăți! Nu unul, doi, trei, patru, ci toată compania! Aici miroase a complot, a răzmeriță.
N-a mai suflat nimeni o vorbă.
- Ia spuneți-mi voi acu', ce ascundețí? Ce plănuiți?
A cuvântat tot îndrăznețul :
- Permiteți să raportez, tovarăși colonel!
- Zi, bă!
- Ne-am lăsat și noi mustăți ca să părem mai fioroși și să ne facem niște poze în oraș, pe care să le trimitem acasă, ca să ne lăudăm cu viața de ostaș!
- Aha, uite cum mărturisiți! Și cine a avut ideea asta?
- Eu am avut-o, să trăiți, tovarășe colonel!
- Aha, acum e clar! Vezi cum se leagă? Voi trimiteți anumite semnale inamicului!
- Ce semnale, tovarăși colonel?
- Semnale, bă! Faci pe prostul, de parcă n-ai ști despre ce e vorba! Ba vă bărbieriți în cap, ba vă lăsați toți mustăți. Și dup-aia trimiteți pozele în afara unității! Ia să vă tăiați mustățile! E ordinul meu!
- Tovarășe, colonel, s-a obrăznicit teristul, în regulament scrie că avem voie să ne lăsăm mustață.
- Zău, mă?
- Da, lungă de doi centimetri.
- Lungă dă... Ia dă-l dracului de regulament, cu mustățile voastre cu tot! Vă radeți pămătufurile de sub nas și gata! Că arătați ca niște cururi flocoase! Ordon eu! Înțeles?
- Tovarășe colonel!
- Ce mai vrei, bă?
- Dumneavoastră știți că și tovarășul Gheorghe Cioară (primarul de atunci al capitalei, om de încredere al lui Ceaușescu - n. m. Ș. T.) are mustață.
Colonelul și-a schimbat culoarea din obraji, a rotit viclean ochii peste companie și a spus răgușit :
- Da, bă, știu. Dar...ăăăă....tovarășul Gheorghe Cioară s-a născut...ăăăăă... dă mic copil cu mustață!
Și ne-a privit triumfător.
P. S. Iată cum sună titlul unui articol semnat de Andrei Ruse : În România, traducătorul unei cărți câștigă mai mult decât autorul ei și amândoi mor de foame ( http://hyperliteratura.ro/in-romania-traducatorul-si-autorul-mor-de-foame/ )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu