Fiecare ușă deschisă este coperta unei cărți

 Se dedică lui Dumitru Augustin Doman

Tot deschidem și închidem uși, ferestre și porți.
Nu vine nimeni, nu pleacă nimeni. E cumplit.
Fiecare ușă deschisă e coperta unei cărți din care nu mai putem ieși. Deschidem și închidem altele, dar sunt doar capitole, pasaje, fragmente cu un unic sens. Nu vedem marginea deșertului.
Am mai purtat acest trup și aceste cuvinte. M-au mai vizitat gândurile de acum și am mai citit cărțile care se ridică, precum gorganele, pe biroul meu. Am mai iubit-o pe femeia cu care mă întâlnesc și am mai discutat cu prietenul devenit moșneag. Am mai mers prin viscole și am trecut prin aceleași păduri și biblioteci. Am văzut aceiași nori și m-au udat aceleași ploi, frânghii incolore, coborând ispititoare din cer.
Dar nu-l cunosc pe bărbatul care se apropie de mine zâmbind și arătându-mi un obiect cu patru capete. Omul are barbă și ochi senini, de motan șiret și sătul.