* Un tânăr a fost ucis de un dobitoc, după meciul Steaua-Dinamo. Dinamoviștii încep, încet-încet, să devină martirii fotbalului românesc. De ce? Pentru că au o galerie frumoasă. Pricep de ce se duc milioane de oameni la meciurile de fotbal, făcând să curgă miliarde de euro în buzunarele descurcăreților. Suntem homo ludens, ne place să ne batem cu banane. Marii fotbaliști au ajuns să aibă statutul unor mercenari de lux. N-am înțeles însă decât târziu de ce se bat suporterii între ei. Adunați în cete imense, ei retrăiesc momentele când primii umanoizi au coborât din copaci și își manifestă sălbăticia. Cu cât sunt mai mulți, cu atât se apropie de stadiul primatelor. Dar semnele neomenescului și ale eșecului creștinismului vedem la fiecare pas, în România de azi : în instituții, în trafic, în relațiile dintre cei care trăiesc într-o comunitate restrânsă.
* După meciul Steaua-Dinamo am înțeles câteva lucruri :
1. Andone, e într-adevăr, un antrenor veritabil. Dar cu cine să facă treabă? Cu fotbaliști care n-au forță nici să alerge până la poarta adversă?
2. Reghecampf e un tip ciudat, agresiv, plin de venin, care promovează un stil năpustit, în fotbalul autohton. Meciul cu englezii a fost o ilustrare a ideii mele. Dar nici slujbașul lui Becali nu înțelege de ce se năpustesc elevii săi spre adversari mult mai puternici decât ei. Steliștii par să nu știe că fotbalul se joacă pe goluri.
* Barcelona fără Messi e zero, Ronaldo fără Real e un jucător aproape modest. Dar va lua, din nou, Balonul de Aur, deși în marile finale pe care le-a jucat n-a făcut absolut nimic.
* Voi renunța să-mi mai pierd timpul cu spectacolele fotbalistice televizate. ( S-a văzut clar cum, la o tragere la sorți, lucrurile fuseseră aranjate.) Voi urmări doar meciurile lui Messi și mă voi uita la tenis, cel mai dificil și mai spectaculos sport, unde totuși forța n-ar trebui să fie decisivă.
P.S. Redescopăr un mare scriitor, tatăl tuturor prozatorilor mahalalei bucureștene : George Mihail Zamfirescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu