* Spre dimineață am un vis în care văd coperțile/copertele a două dintre cărțile la care lucrez și îmi răsună în minte câte o idee importantă pentru fiecare volum. M-aș putea trezi să le notez, dar sunt conștient, în somn, că n-aș reuși să readorm. Fac eforturi să memorez totul. Abia după-amiază îmi amintesc cum arătau romanele mele, însă cele două idei s-au evaporat. Totuși, nu s-au dat toate bătăliile și încă nu s-au încuiat ușile.
* Tot amân să scriu despre ultimele cărți citite. Până la urmă, la ce bun? Sunt medii sociale în care nu ai nici măcar spațiul moral de care beneficia Aureliano Buendia când fabrica peștișori de aur, retopindu-i de fiecare dată. Nu sunt împotriva evoluției morale - ah, acest capitol a fost în mare parte doar o inacceptabilă ipocrizie -, dar există un cod dincolo de care toate actele noastre încetează să mai aparțină sferei umanului și devin monstruoase. E de meditat asupra degradării omului supus presiunii diverșilor factori care îl macină. Nemilos este timpul. În orașe, descompunerea este mai mult fizică. În lumile în care cărțile n-au putere, banii fac ravagii cu sufletele celor care au prea mulți sau nu au deloc.
* Un prieten, scriitor de mare originalitate, face o anchetă literară și mă bagă și pe mine în seamă, solicitându-mi răspunsul la o întrebare surprinzătoare : cum ar fi literatura pe care o scriem, dacă am fi nemuritori?
* Nu vă spuneam că Dominika Cibulkova e mai bună decât adversarele ei și că Andy Murray va fi noul lider mondial? Antrenorii sunt foarte importanți. ( S-ar putea să fie și o strategie a lui Djokovic, care a decis, probabil, să lupte intens doar pentru a câștiga turnee de Mare Șlem.) Sunt uimit însă că Simona Halep e foarte mulțumită cu un îndrumător care îi spune tot timpul :”Ai suflet mare! Luptă, luptă până la capăt! Așa! Dă-i înainte!”” Unde sunt strategiile și detaliile tehnice? Te pomenești că omul ăla nu îndrăznește să o învețe nimic pe Simona, fiindcă, ambițioasă cum e, machidoanca noastră s-ar putea supăra. Suficiența i-a mâncat pe mulți. Năstase, Ivanisevic și Djokovic sunt exemple ilustre. Toată stima pentru munca lui Murray, care n-are însă nimic strălucitor în jocul său.
* S-auzi și să nu crezi! Lideri ai ISIS au fugit cu milioanele organizației. Cum vor proceda musulmanii? În mod sigur nu le vor da cinci ani de pușcărie, din care condamnații vor face mai puțin de jumătate, rămânând cu toți banii la chimir. Reamintesc că, pentru furtul unei pâini, judecătorii români dau babelor pedepse foarte grele.
6 comentarii:
"S-auzi și să nu crezi! Lideri ai ISIS au fugit cu milioanele organizației". Chiar aşa, de necrezut, Şerban! Şi totuşi...
Dacă ştirea apărută în presa internaţională este adevărată (şi nu e o şopîrliţă menită a vîrî dihonia între islamiştii isis şi căpeteniile lor), atunci, avînd în vedere amănuntul că indivizii respectivi au dezertat, cu tot cu bănet, din Irak în Siria, este lesne de priceput că ei se vor înrola în rîndurile opozanţilor preşedintelui Bashar al-Assad, sprijiniţi din toate punctele de vedere de puterile occidentale. Asta înseamnă că, de fapt, misiunea "dezertorilor isis" este îndeaproape monitorizată (controlată...) de serviciile sus-numitelor puteri, iar scopul ei este de disimulare a (re)finanţării "din surse externe"(!) a forţelor antiguvernamentale şi anticonstituţionale din Siria. Astfel, indivizii respectivi îşi răscumpără viaţa şi, poate, chiar libertatea din partea "comunităţii internaţionale", probabil avînd acceptul ca, după ce îşi vor duce la bun sfîrşit misiunea, să se piardă definitiv de ochii inamicilor spre Europa, sub camuflajul legendei refugiaţilor sirieni, poate chiar în Germania lui Merkel, unde protecţia umanitară le va fi asigurată şi fructificată la storcător.
Nicu,
Excelent raționament! Jos pălăria!
Aureliano Buendia...in întâmpinarea mea în lumea blogurilor. Mă bucur să-mi regăsesc prietenii în aceeași luptă frumoasă cu realitatea absurdă.
Alexandra Irina,
Știi că m-am gândit deseori la tine? Cred că ți-am pierdut și blogul. Era închis sau cam așa ceva?
În ceea ce mă privește, am mai îmbătrânit. Nu prea reușesc să mă țin de proiectele pe care le am. Îmi lipsește timpul, în fiecare zi și în perspectivă. Tu ai încă foarte mult în față.
Șerban, și eu m-am gândit la tine și la colivie de multe ori. Am închis blogul pentru că simțeam că nu are rost (tot probleme de proiecte și contstanță). L-am redeschis acum, deși nu îndrăznesc să scriu nimic, încă mă mai gândesc dacă mai stau sau plec. Te îmbrățișez.
Alexandra Irina,
Te îmbrățișez și eu. :)
Trimiteți un comentariu