Una dintre consecinţele reformei Miclea-Funeriu

În evaluarea activităţii unui profesor, întocmirea planificării, intrarea la clasă şi efectuarea orelor, adică activitatea centrală a unui dascăl, se notează cu trei puncte din totalul de o sută. Restul e gargară.
Pentru gradaţia de merit, aceeaşi activitate esenţială pentru elevi este cotată cu un punct.
Până la sfârşitul anului, în unitatea în care lucrez nu mai avem bani de salarii.
De ce ?
E simplu. Nu suntem salarizaţi după numărul de norme ( adică posturi ) didactice ci...după numărul de elevi. Cum sunt recompensaţi ciobanii zilieri pentru paza oilor ! Fiindcă în şcoala noastră avem clase normale, am isprăvit gologanii. Altora, care au clase mai multe, leii le prisosesc. Conform marilor reformatori Miclea şi Funeriu, finanţarea se face prin alocarea unei sume pe cap de elev. Dar paralele respective nu sunt utilizate în folosul copiilor, ci pentru asigurarea lefurilor celor care predau la clasă.
Estimp, vorba lui Mateiu, în unităţi economice falimentare se aruncă miliarde pe cap de...şef puturos, numit în hârtii manager.
Vede cineva vreo logică aici?
Nu e asta numai una dintre mizeriile specifice statului nostru haiducesc, care caută să smulgă cât mai mult din buzunarele truditorilor săi ?

P.S.  E la modă acum să scoţi capul, să storci lacrimi şi să strigi pentru eutanasierea câinilor. Aşa se câştigă popularitate, pe seama tragediei petrecute într-o familie. Toate jigodiile de politicieni urlă mai urât decât patrupedele turbate.
        Spre onoarea lor, câteva personalităţi - puţine, ce să mai vorbim -pe care le simpatizez  au un punct de vedere corect. O nefericită cu figură dubioasă tocmai îl ceartă, la televizor, pe ziaristul Felix Rache, care îi explică răbdător ceea ce apuneam şi eu : cine a ucis câini a omorât mai târziu oameni.

Prostia românească

Compatrioţii noştri, sireacii !
Au aruncat zeci de miliarde de euro, dar n-au finalizat nicio autostradă. Până şi ereticii de  bulgari, vorba lui Robert Graves,  au, în branşă, de trei ori mai mulţi kilometri decât noi.
Au inventat taxe pentru drumuri care nu vor fi făcute niciodată, în timp ce şoferii, cei mai jumuliţi oameni din ţara asta, umblă prin tranşee săpate parcă de megabombe.
Vor să confişte maşinile celor care depăşesc viteza legală. Cum ăştia au mână numai de luat, propun ca funcţionarilor şi ţăranilor cu rezultate slabe în muncă să li se ia calculatoarele, porcii şi vacile din ogradă, iar în cazurile mai grave, chiar casa ori apartamentul în care trăiesc. Aceleaşi măsuri ar putea fi aplicate în cazul părinţilor unor elevi care trag chiulul şi nu învaţă la un nivel mulţumitor.
Gorilienii administrativi intenţionează să-i supună pe doritorii de permis de conducere unor probe de cascadorie. Poate chiar le vor cere să zboare prin cercuri de foc, iar după aceea îi vor ataca, în poligon, cu lansatoare de rachete.
Companiile de stat cu cele mai mari pierderi oferă cele mai mari salarii.
Parlamentarii au adoptat o lege a salarizării care permite unei femei de serviciu să câştige de trei ori cât un medic stagiar şi unui secretar de stat să fie salarizat infinit mai bine decât un ministru.
Societăţile de distribuţie a energiei îi obligă să plătească certificate verzi pe cetăţenii din zone care n-au nicio treabă cu aşa ceva.
Pe scurt, au inventat statul care se comportă ca un hoţ la drumul mare.
Mai nou, în loc să găsească o soluţie rezonabilă în problema câinilor vagabonzi, conducătorii noştri au finanţat un proiect care a dus la concluzii aberante : dacă nu vor mai fi hrăniţi, câinii vor deveni mieluşei şi se vor volatiliza. Nu este nicidecum luată în calcul posibilitatea ca animalele să devină mai agresive şi să purceadă la o adevărată vânătoare a oamenilor.În concluzie, cetăţenii care mai au un pic de inimă şi aruncă o bucată de pâine unor suflete năpăstuite vor fi amendaţi cu 50 de milioane de lei vechi.
În ce ţară de tâmpiţi trăim, domnilor ?
Există un hotar dincolo de care prostia devine crimă.
Am ajuns să ne furăm omenia şi viitorul ?
Parcă aud cuvintele unui clasic :
                                   Într-o ţară-n care a fost
                                   Ăl mai mare cel mai prost...
P.S. Vă aduceţi aminte cum, prin 1990, miniştrii promiteau să stea la coadă, în faţa magazinelor, împreună cu cetăţenii de rând ?