Se ştie că Emil
Cioran citea cărţile în întregime, cu prefeţe cu tot. El mărturiseşte
undeva că a fost în pragul leşinului şi a trebuit să se întindă pe pat când
şi-a dat seama că absolut toţi cei pomeniţi într-un tabel cronologic erau morţi
!
Pe mine mă fascinează tabelele cronologice.
Unul se naşte.
Altul publică o capodoperă.
Al treilea se îndrăgosteşte.
Câţiva mor.
Şi tot aşa.
Un canal de televiziune magic, cu un milion de benzi
orizontale, încărcate cu vieţi şi opere, derulându-se prin faţa ochilor noştri.
1848. Se naşte Slavici, iar Dostoievski publică Nopţi
albe.
1852. Moare Gogol şi se naşte Caragiale.
1858. Tolstoi scrie nuvela Trei morţi
şi se nasc Delavrancea, Alexandru Vlahuţă şi Duiliu Zamfirescu.
1860. Se naşte Cehov.
Turgheniev
publică Părinţi şi copii.
N.
Filimon tipăreşte Friederich Staaps şi Mateo Cipriani.
Al.
Odobescu scoate la lumină Scene istorice din cronicile româneşti.
1866. Tolstoi îl cunoaşte pe pictorul M. S. Başilov,
căruia îi încredinţează ilustrarea romanului Război şi pace.
Dostoievski scoate Crimă şi pedeapsă.
Uneori avem imaginea precisă a distanţei care separă
literatura română de cea rusă.
1872. În timp ce Dostoievski îşi trimite Demonii
către
cititori, Titu Maiorescu dăruieşte literelor noastre Direcţia
nouă în poezia şi proza română.
Alteori ne înseninăm.
În 1879 apar Fraţii Karamazov şi este
jucată O noapte furtunoasă.
Una dintre informaţiile care m-au emoţionat puternic a
fost menţiunea dintr-o ediţie a Florilor răului că, la câţiva
ani de la moartea lui Baudelaire, "este văzută pentru ultima dată
Jeanne Duval".
