În orice comunitate, etnie, orientare religioasă, meserie ori pătură socială există oameni demni, onești, cu respect pentru semenii lor și aplecați către muncă. Ei merită tot respectul nostru. Dar sunt foarte puțini. Majoritari sunt sălbaticii care, la unele națiuni, ajung până în fruntea statului.
Sălbaticul răspunde unei glume cu sabia. Tratează dreptul la opinie cu decapitarea. Reacționează la ironie cu mitraliera. Are alergie la artă și la știință. Dacă ai intrat în conflict cu un sălbatic, nu te vei mai împăca niciodată cu el, fiindcă îți dorește moartea și face totul să te împingă către infern. De regulă, sălbaticul e intolerant, leneș,ignorant, inflexibil, trăiește parazitar și îi vânează pe cei care ies din rândul mediocrității dictate de el. Se consideră deținătorul unui adevăr unic și urăște ceea ce nu înțelege. Găsește, într-un precept, un bun pretext pentru a-și anihila fizic adversarii. Incultura și lipsa unei educații corespunzătoare trezește, în fiecare dintre noi, sălbaticul ancestral, absolut. Din nenorocire, teroriștii care au omorât recent cetățeni nevinovați sunt numai vârful unui aisberg ale cărui dimensiuni sunt greu de aproximat.
Niște caricaturiști au întrecut măsura, pentru a-și vinde publicația, însă au plătit cu viața. Am spus de nenumărate ori că sunt lucruri care nu se fac. Nu te iei, de pildă, de religia, de copiii, de familia ori de aspectul fizic al cuiva. De aici însă până a-l pedepsi pe insolent cu moartea e cale lungă. Nenorocirea e că nimeni nu mai respectă, azi, nicio regulă. Libertatea mea merge până la punctul în care l-aș putea stânjeni pe altul. Dar ce ne facem când crima devine dimensiunea morală a unei civilizații?
8 comentarii:
Fiind deja aici în blogosferă, deja ne stânjenim. Oare asta nu ne face mai tari și mai deștepți. Băi deșteptule...!
Cam aşa stau lucrurile, dragă Şerban.
Când două culturi, două civilizaţii, sunt incompatibile, membrii fiecăreia dintre ele trebuie să încerce apropierea, ci nu căscarea prăpastiei şi mai mult. Primul care trebuie să cedeze este cel mai instruit. Or, ce vedem noi? Păcat! Măcar dacă această a n-a lecţie ne va învăţa ceva!
Scorchfield,
Știu că sunt deștept. Și tu ești deștept. Suntem mai mulți deștepți. Dar asta nu are nicio valoare în fața unei puști. Iar deștepții nu numai că au loc unii de alții, ci au chiar nevoie unii de alții, pentru a trăi într-o perpetuă armonie. Cine să te înțeleagă, dacă nu un alt deștept ( care, evident, să nu fie invidios, fiindcă, în cazul ăsta, n-ar mai fi deștept)?
Maestre DAD,
Ai pus punctul pe ”i”. Incompatibilitatea dintre cele două culturi este una dintre marile tragedii ale umanității. Toleranța, cum bine spui, trebuie să vină din ambele direcții. Mă tem însă că o anumită cultură este incompatibilă cu toleranța însăși.
Îți mulțumesc pentru vizită, dragul meu.
Serbane, hai sa ne intrebam, macar asa, de dragul conversatiei, cum se numeste cel care se sterge la cur, ostentativ si PROVOCATOR, cu ceea ce am eu mai sfint pe lume. Consecvent si indaratnic, in ciuda oricaror rugaminti, proteste si, apoi, amenintari!
Buun! Acum, te rog priveste http://referentiel.nouvelobs.com/wsfile/3091352208000.jpg si hai sa stabilim, de comun acord, daca asta se numeste libertate de expresie si care sint salbaticii.
In plus, pentru ca inca n-am terminat, hai sa facem un efort si sa depasim emotia fireasca pe care o resimte orice om civilizat in asemenea momente dramatice si sa constientizam un lucru extrem de grav: sint unii care incearca sa profite de emotia noastra si sa bage democratia sub pres, in numele democratiei!! Pe scurt, se vrea inasprirea unei legi IN ROMANIA, ca urmare a unor crime petrecute IN FRANTA. Sa nu-mi spui ca n-am auzit de globalizare, ca Franta e la 2 pasi si alte alea. Raspunsul meu ar fi ca, in Romania aceste crime n-ar fi avut loc, pentru simplul fapt ca aici legea e deja mai aspra si "caricaturistii" cu pricina ar fi si acum in viata, fiind de multa vreme in spatele gratiilor, pentru delictul de "prea libera expresie"
Si-atunci, de ce ne trebuie, noua, legi inca si mai aspre?
Augustin,
Sigur că ai dreptate, dragul meu. Dar în România a înflorit totdeauna oportunismul și n-am fi noi dacă unii n-ar trage oarecare profit din toată povestea.
Am spus că sunt lucruri care nu se fac. Iar lucrurile cu pricina ne aruncă, firește, în sălbăticie. Totuși, sunt niște desene, nu execuții cu mitraliera.
Prietene, stiu ca nu tie trebuie sa-ti explic, insa da-mi voie sa-ti reamintesc: uneori, cuvintele dor mai tare decit o lovitura de maciuca, iar sufletul poate durea mai rau decit carnea. Cum scria cineva:
Sint vorbe care dor! - spuse calul. Si pleca.
La rascruce, iapa mai statu putin
Ca sa-si incheie sireturile.
Apoi, o porni, incet
In sens opus ...
Augustin,
Da.
Trimiteți un comentariu