Romulus Bucur era un student de o rară seriozitate. Avea zece pe
linie, nu lipsea de la niciun curs, nu bea, nu fuma şi se culca devreme, ţinându-se
deoparte de dezmăţul celorlalţi colegi din căminul 6 Martie. Când nu era la
bibliotecă, citea bibliografiile, cu mare plăcere, chiar în camera pe care o
împărţea cu mine şi cu alţi patru tovarăşi, printre care se afla şi nepotul lui Marin Preda, fratele mai mic al lui Sorin Preda. Pentru el,
învăţătura era o adevărată desfătare intelectuală şi îl auzeam deseori
chicotind de satisfacţie în timp ce răsfoia multele volume adunate în jurul
său. O expresie inspirată sau o idee bine formulată îl făcea să jubileze şi
atunci mă striga şi îmi citea şi mie pasajul respectiv, împărtăşindu-mi acele
momente de graţie ale lecturii sale.
Într-o zi am
plecat la facultate şi l-am lăsat pe Romulus adâncit în studiul unui poet
american. La prânz, când m-am întors, am rămas ca trăsnit în pragul uşii abia
deschise. Romulus, roşu la faţă şi transpirat, era îmbrăcat într-un costum
popular, brodat cu flori viu colorate. Scena se petrecea în perioada în care
nişte maşini negre începuseră să mă urmărească prin oraş. ( Într-o noapte, una
dintre ele a urcat doi metri pe trotuar, după mine, pentru a mă lovi ori doar
pentru a mă înspăimânte, iar un prieten, care mă însoţea, nu s-a oprit din fugă
câteva sute de metri. ) Am crezut că am înnebunit de-a binelea, mi-am făcut
cruce şi m-am tras înapoi, cu gândul s-o zbughesc în parcul dintre blocuri şi
să mă aşez pe o bancă, pentru a-mi aduna minţile risipite.
- Stai, bă, nu te speria ! a strigat Romulus după mine şi a ieşit
pe hol, să mă aducă înapoi. Apoi mi-a explicat ce se întâmplase. În lipsa mea,
Securitatea făcuse o razie prin cămin, strânsese studenţii, îi îmbrăcase în
port popular şi îi pusese să joace o horă în mijlocul bulevardului, pe unde
trebuia să se deplaseze Tovarăşul, în drumul său spre nu ştiu ce obiectiv
economic .
- E, şi cum arăta Cârmaciul ? Bine, sănătos ? l-am întrebat pe
Romulus după ce mi-am mai venit în fire.
- Naiba l-a văzut ? A trecut o coloană de maşini, dar era
învălmăşeală şi urlau unii aşa de înfiorător, că n-am priceput nimic din toată
căcănăria aia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu