În 1981, Stratan publicase Ieşirea
din apă, splendidul său volum de debut. Unul dintre cele mai frumoase
poeme, Între două respiraţii
ale perdelei, îmi era
dedicat. Atunci toţi căminiştii de la Litere au gustat câte un deget de scotch
oferit de Nino şi acela e reperul care mă face să spun că aproape tot whisky-ul
de pe piaţa de azi este falsificat. La căminul fetelor - eram în Grozăveşti -
îşi făcuse apariţia o nouă frumuseţe. Aflasem, întâmplător, că se numeşte
Crenguţa C. Uneori îmi plăcea să-i instig pe prietenii mei să săvârşească
acte de mare cutezanţă, cu care mai târziu se făleau. ( Să nu se înţeleagă că
făceam experienţe pe pielea lor : eram eu însumi autorul unor nebunii de
neimaginat. ) Uite, bătrâne, i-am zis lui Nino, asta chiar e de tine ! Ţi-ai
scos volumul, eşti celebru, numai o minune ca blonda aia îţi mai
lipseşte. Fugi, bătrâne, că nu mă bagă aia în seamă şi mă fac de rahat, ce
naiba ! a dat Nino înapoi. Bă, fleţ, mai eşti ! l-am întărâtat eu. Tu nu vezi
că te urmăreşte cu coada ochiului ? Şi un orb ar vedea asta. Cred că ştie că eşti
poet, pe cuvânt ! Uite, na, că te priveşte direct !
Până la urmă l-am convins şi a el a abordat-o când ea se pregătea
să urce în blocul fetelor. Bătrâne, povestea Nino, mândru, m-am cam fâstâcit şi
am fluierat-o ca un golan. Dar am reuşit ! Vezi ? îl încurajam eu. Îmi pare rău
că n-am pariat cu tine că o vei agăţa.
A doua seară eram cu amicii, vorba neuitatului poet, în cantină, la o masă învecinată cu cea
la care se aflau Nino şi proaspăta lui cucerire. Nino îşi intrase în mână şi
povestea ceva, cu verva lui incomparabilă. La un moment dat l-am auzit
întrbând-o pe fată :
- Ce, nu ştiai că am publicat un volum de poezii ?
- Ia te uită ! s-a mirat ironic-încântată fata. Zău
? Şi cum se numeşte ?
- Ieşirea din apă.
În cantina din Grozăveşti era zgomot, vocile se acopereau unele pe
altele, furculiţele se loveau în clinchete de farfurii, totul devenea confuz.
- Cum ? a întrebat îngerul blond din faţa lui Nino, trăgând
dintr-o ţigară chinezească. Ieşirea
la sapă ?
Involuntar am întors capul către ei şi l-am văzut pe Nino cum se
face verde.
Mi-a trecut brusc foamea, aşa că m-am ridicat, mi-am dus tava cu
resturi la banda rulantă şi am plecat repede de acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu