Știați că puteți merge în rai, chiar dacă omorâți mii de oameni, dar aveți zâmbetul pe buze și o mare fericire în suflet? Da, fiindcă în Univers sunt transmise mai sus, către Creator, doar gândurile și cuvintele noastre, nicidecum faptele. De aceea Scriptura glăsuiește că e mai rău să gândești un păcat decât să-l faci. Ați priceput?
Pilotul care a aruncat bomba atomică asupra Hiroshimei, omorând 14o 000 de oameni, a închis ochii recent, împăcat, în patul său, la vârsta de 93 de ani. El a declarat că, dacă i s-ar cere, ar repeta fără probleme isprava care l-a făcut celebru.
Prințului Nicolae i s-a retras titlul de Alteță Regală de către un grup de oameni dintre care numai Mihai I are legătură cu familia regală. Se vorbește despre ”succesiune la tron” etc. Care tron, fraților? Sunteți atât de deștepți, încât ați anulat șansa unei mari simpatii pentru ideea de monarhie. Cât timp ”Prințul” Duda e acolo și veghează - nu degeaba Prințul Sturza mi-a scris, pe blog, că Duda este creația unor servicii secrete -, fiți siguri că vorbiți despre tronul în care se cară morții la cimitir. Cale bătută!
Un gospodar aspru și-a educat copiii cu bâta, cu palma și cu pumnul. Bieții copii au devenit persoane influente, însă toți au făcut mai târziu depresie și nu au mai trecut pe acasă.
- Nu mai trec copii pe la matale, nea Dandule? întreabă câte un cunoscut.
- Nu mai trec, fute-m-aș în norocul lor, că a uitat că i-am ținut cu mămăligă atâția ani!
Și chiar așa e. Erau mereu aproape desculți și dezbrăcați, munceau pe rupte și mâncau mămăligă și bătaie.
- Poate că și dumneata ai fost cam aspru cu ei. I-ai cam bătut...
- Io? Păi, ei ierea dă vină, că-i băteam. Și bine am făcut, că așa a ișât oameni dân ei. Da' tot nu i-am bătut bine, că uite că nu vrea să mai dea p-acasă. Dacă i-aș mai crește o dată, i-aș omorî dă zece ori mai bine și ar ișî șî mai realizați!
Și Dandu surâde mulțumit, în nemernicia lui.
Un profesor, pe care l-am întâlnit o singură dată, prin 1983, s-a lăudat la mine preț de o oră că-i bătea pe elevi până le lăsa semne.
- Semne? m-am alarmat eu.
- Semne, bă, nu glumă! Ca atunci când te taie cineva cu coasa!
Încă o oră l-a înjurat pe un coleg și șef al lui, care devenise - și avea să fie multă vreme - colegul și șeful meu. N-am auzit pe nimeni, în viața mea, vorbind cu mai multă ură despre cineva. Zbirul a murit demult, directorul trăiește, dar nici până azi nu i-am spus ce zisese bătăușul despre el.
Am o memorie despre care unii spun că e fabuloasă. Adevărul e că, dacă se întâmplă să uit ceva, intru imediat în alertă și îmi tratez neuronii. Mă întâlnesc cu câte un tovarăș de joacă din copilărie.
- Mai ții minte cum l-ai bătut pe X? mă întreabă.
Dau din umeri a nehotărâre, ca să nu-l jignesc. Știu precis că nu l-am bătut pe X.
- Mai ții minte când te-a înjurat Y? mă întreabă altul.
Y nu m-a înjurat niciodată. Întind ochii a aducere aminte și iau altă vorbă.
În tinerețe am avut un proiect la care am visat mult. Am consumat mult timp și destulă energie pentru a-l realiza, dar totul a fost în van, din cauza unei persoane care s-a opus cu îndârjire intențiilor mele. Era o doamnă. Am revăzut-o zilele trecute. Am tresărit și aproape că m-a apucat bâțâitul când am auzit-o zicând :
- Mai ții minte că în tinerețe voiai etc?
- E, cum să nu țin minte?
- N-ai vrut și pace, a oftat femeia. Nici nu știi ce mult mi-am dorit să te văd în postura aia! Ani de zile am visat asta. Dar tu n-ai vrut!
Am rămas cu gura căscată la propriu. Ticăloșii au totdeauna conștiința de partea lor. ( Sau le lipsește partea din creier responsabilă cu recunoașterea erorilor, regretele, pocăința? ) Țin minte că au făcut numai bine și că dreptatea a fost mereu de partea lor.
16 comentarii:
pai le lipseste partea aceea de creier, clar.
daca hitler ar fi inteles ce facea, credeti ca mai putea sa traiasca? si nu e numai el reprezentantul raului absolut.
raul nu are constiinta durerii.
Dragă Şerban, completez şi eu cu o ...poveste cu ticăloşi. Prin anii 70, un profesor de română din Turnu Severin e agăţat pe stradă de un alt profesor, un cunoscut de pe la cercuri. Acesta al doilea îi zice primului:
"Îmi eşti dator vândut!"
"Da?" se miră. "Nu-mi place să fiu dator, spune-mi şi mă plătesc!"
"Păi, dacă în 1956 spuneam la securitate că ai fost legionar, ce zici, făceai 20 de ani de închisoare?"
"Dar eu n-am fost legionar!..."
"Ştiu, dar cine verifica în anii ăia?!..."
Cristina,
Cărțile pe care le citesc spun că ticăloșii capătă boli incurabile, din cauza nemerniciilor pe care le fac. Inconștientul lor e nemulțumit că că ei aruncă propria vinovăție în cârca semenilor. Văd însă că toți prosperă, până la adânci bătrâneți, când oricum trebuie să dăm în primire și nu prea mai contează cum sfârșim.
Maestre DAD,
De ce oare oamenii cu merite incontestabile și cu caractere alese devin ținta predilectă a nemernicilor? Nemernicii nu prea se iau în coarne între ei. Dimpotrivă, fac echipă - chiar dacă nu se suportă - și încearcă să-i distrugă pe cei care își văd de treabă. De când am început să comunicăm, am sentimentul că ai avut mult de suferit din pricina ticăloșilor, o tipologie aproape (non)umană.
Iar vânătoarea de falși legionari a reînceput. Vai de sufletul acestui popor, vai de valorile sale, pe care alogenii, deveniți stăpâni, le aruncă la gunoi cu mare satisfacție!
Ai dreptate, nemernicii nu se atacă. Îmi aduc aminte aproximativ, fără însă a denatura sensul, o replică dintr-o piesă a lui Teodor Mazilu: Mă, noi, ticăloşii nu trebuie să ne turnăm între noi, noi trebuie să-i belim pe ceilalţi! Voila!
Nicio instanță exterioară nu te poate pedepsi mai rău ca propria conștiință. Motiv pentru care oamenii caută sau inventează justificări, argumente ”pozitive” pentru faptele lor mizerabile. Și cred cu tărie in ele.
Altfel n-ar putea trăi cu amintirea ororilor săvârșite.
Maestre DAD,
Da, lipsa valorii individuale le insuflă un spirit de haită. Atacă toți, după un anumit plan, ca hienele. Dar, în cele din urmă, rămân anonimi. Anonimatul ăsta le facilitează și le prescrie crimele. Teodor Mazilu e un scriitor important, pe care nu prea l-am citit. Nici nu am văzut, în ultima vreme, cărțile sale.
DaenIris,
Aveți dreptate. aparent, ei își suspendă conștiința sau aruncă toate problemele în inconștient, păstrându-și o falsă conștiință curată. E trist, e criminal.
Din păcate, Teodor Mazilu nu este reeditat. La spiritul său de observaţie, este cel mai necesar scriitor satiric. Ce se întâmplă în spaţiul nostru public românesc, ar fi un bici care-ar lăsa răni lungi şi adânci pe pielea guvernanţilor...
Maestre DAD,
Literatura mai interesează doar pe marii pasionați de lectură. Cei mai mulți - știu de la copii și tineri - nu găsesc nicio plăcere în a citi. Ce minte să ai ca să nu-ți placă literatura?
Nu sunt de acord cu primul aliniat.
Spune clar în Sf. Scriptură: ,,căci din faptele tale vei fi judecat”!
Cum să fie indiferent Creatorul la faptele noastre?... Asta ar fi chiar culmea!
În ce privește gândurile, astea sunt ca vântul care suflă pe unde vrea (există o pildă interesantă în Pateric chiar pe acest subiect).
Am avut parte de profesori bătăuși... și îmi sunt tare ,,simpatici” dascălii cu astfel de apucături!
De ce să ne mirăm că există oameni, mai ales din cei tineri, cărora nu le place literatura! Există porci care nu știu ce gust are știrul, fiindcă nu li s-a dat spre mâncare o buruiană din asta porcească...
...Una e să fii cu adevărat fericit - și alta e să arăți lumii că ești fericit! Are și fericirea asta ,,ticăloșenia” ei!
Toate cele bune, domnule Șerban Tomșa!
Ștefan S.,
Nici eu nu sunt de acord cu ideea respectivă, dar asta e realitatea. Și am citit undeva, prin textele sfinte, că gândurile sunt mai rele decât faptele.
Astăzi oamenii sunt niște rătăciți pe plajele vieții și nu se pot desprinde de falsa lor identitate.
Iar cu judecățile din ceruri e mai greu. :)
Vă îmbrățișez.
Bine te-am regasit Stefan! :))
Ah, nu vreau sa ma întinez cu lucruri "muradare"... eu înca plutesc pe un nor roz, cel al vacantei... :))
ઇઉ Ell@
zi faina!
Ella,
Bine ai revenit! Ștefan a fost însă domnitorul, eu mă numesc Șerban. Nicolae Breban mai crede că sunt Ștefan Tomșa în persoană. N-aș vrea să am destinul sângeros al aceluia. :)
Te îmbrățișez cu drag.
OMG! :))
Doua batai strica dar doua nume, nu! :))
Si nu am nicio explicatie, cum am ajuns la Stefan, ptr ca de cate ori vad fotografia ta din comment ma faci sa ma gandesc la Serban Ionescu in vremea lui de glorie, adica atunci cand îl juca pe "Ion" din "Blestemul pamantului, blestemul iubirii"! :))))
Dar eu pe Stefan (domnitorul) nici macar nu ti-l împrumut! Avea 1,55 m, asa ca mine, doar ca era un pic mai "sfortos" si stia sa dea iama în turci! :))))))
Ella,
Am avut multe nume de-a lungul vieții, încât adesea uit cine sunt cu adevărat. E destul să-ți spun că, în studenție, colegii îmi ziceau Bill, iar ungurii - printre care am avut mulți prieteni : oameni civilizați, ce să mai vorbim! - mă numeau Janos. :) Te rog mult să nu te superi. Ștefan a fost și bunicul meu, care avea darul povestitului. Mica eroare mă bucură, chit că Tomșa ăla era cam degrabă vărsătoriu de sânge și spunea fiecărui boier pe care îl scurta de cap :”Să nu te ierte Dumnezeu, cu cel cap mare al tău!” Avea un călău tuciuriu, care umbla numai beat și devenise spraponderal din pricina fripturilor pe care le înghițea toată ziua. Din când în când intra în divanul boierilor și îi zicea lui Vodă : ”Doamne, s-au îngrășat berbecii! Nu mai giunghiem din ei?” Boierii tremurau de frică, iar Tomșa râdea și îi dădea galbeni gâdelui. Probabil că lucrurile astea le cunoști mai bine decât mine. De pildă, nu știam ce înălțime avea și îți mulțumesc pentru precizare. Și Ștefan Mușat ( Cel Mare!) era tot pitic, ceea ce înseamnă că, în Evul Mediu românesc, oamenii erau scunzi. Cât despre Șerban Ionescu, îți pot spune că pe vremea când eram mai tânăr, eram frumușel și mult mai finuț decât interpretul lui Ion. :) Te îmbrățișez cu drag.
Trimiteți un comentariu