O situație incredibilă

    Nu merg la înmormântări, fiindcă imaginea mortului și îmbulzeala oamenilor îmi reactivează o mai veche depresie. Dacă moare un prieten și trebuie să mă duc, pentru o oră, să-mi iau rămas bun de la el, mă îmbolnăvesc pe termen lung. 
    Iată că un intelectual de elită pune, pe wall-ul său, următoarea informație :

”Michel Galabru a fost singura mare vedetă de cinema prezentă la înmormântarea lui Louis de Funès, fostul său subaltern din seria jandarmilor. Tuturor li s-a părut jenant să se ducă, din cauza rolurilor care îl făcuseră celebru pe de Funès, în opinia lor nu îndeajuns de onorabile. Acum, Galabru, s-a dus și el, la 93 de ani.”

   Louis de Funès a fost, la un moment dat, cel mai popular actor francez. Să văd dacă am înțeles bine. Celor care au colaborat cu el, la filme de mare succes, le-a fost jenă să se ducă la înmormântarea vedetei, fiindcă rolurile lui Louis de Funès n-au fost... onorabile. Nu-mi vine să cred.  De când rolurile comice sunt lucruri de ocară? Personal nu-l consider un mare actor, dar poziția colegilor săi de platou mi se pare idioată. E ca și cum, la moartea lui Charlie Chaplin sau a lui Stan Laurel, toți amicii lor ar fi trebuit să se ascundă, de rușine, pentru că decedații n-au fost oameni serioși. Lipsiți de onorabilitate au fost și Oliver Hardy, Dem Rădulescu, Alexandru Giugaru, Costache Antoniu, Puiu Călinescu, Norman Wisdom etc. E, în cinematografia mondială, un întreg regiment de actori care ne-au înveselit în cele mai diverse împrejurări.

    Am mai fost cândva  șocat de opinia unui universitar nipon care spunea că ar fi benefic, pentru omenire, să se topească repede calota glaciară, pentru a se deschide noi căi comerciale, dar nu credeam că există francezi atât de tâmpiți! Și actori, pe deasupra!

     Mă gândesc, cu tristețe, că pe Mr. Bean ( Rowan Atkinson) nu-l va duce la cimitir decât groparul, acoperindu-și ochii cu mâinile, de rușine. Ar fi penibil, pentru prietenii săi, să-i aprindă o lumânare!

     Sau englezii stau ceva mai bine cu mansarda?

P.S. Se prăbușește lumea. Un poet minunat, profesor de liceu, mi-a trimis câteva rânduri care m-au năucit :

Un coleg al prietenului meu a călătorit în Occident, nu contează în ce scop. ”Întoarcere cu avionul, impresii aeronavale etc. Cel mai frumos lucru văzut de sus i s-a părut marele lac ungar ... Balantain s !!!!(omul era convins că aşa se cheamă. La început am crezut că e un calambur genial,dar nu...)

2. Un elev,azi,într-un eseu a scris că Eminescu s-a născut la Impoteşti...(nefericit ecou etimologic , dar elocvent pentru relaţia dintre şcoala contemporană și cultură ). Altul a vorbit despre libertate : a fi liber înseamnă a fi propriul tău singur !”