Iulian Băicuș despre Ghețarul

”I-am promis domnului Serban Tomsa al carui blog il citesc mereu cu placere ca imi voi arunca un ochi peste romanul Ghețarul. Evident că îmi tin acum promisiunea făcută cu scuzele de rigoare. Acțiunea romanului este ca nu prea are actiune. De fapt, este vorba de o lume distopica, cum bine observa Andrei Calin Mihailescu, un specialist al domeniului, iar eu am facut un curs despre distopie cind eram student cu domnia sa. Localitatea unde are loc actiunea sau non-actiunea romanului se numeste Christiana, unde, ca intr-un soi de Macondo, apar foarte multe personaje, dar fara nume de buletin, definite doar prin profesiunea lor - un punct comun cu Marquez - care sporovaiesc in stilul personajelor lui Caragiale si deapana tot soiul de amintiri absurde, iar acest lucru conduce la o babilonie controlata, care da senzatia de lipsa de comunicare ce se transforma intr-un vacarm : personajele vorbesc unele peste altele cam ca in emisiunile de tip talk show politic. Ce sa zic, Ghețarul este un roman postmodern, eroii sunt nastrusnici si inventivi, iar povestile lor mi-au amintit de Medgidia lui Cristian Teodorescu sau de eroii chiznovatici ai lui Nicolae Velea, de ce nu si de unele situatii din romanele lui Italo Calvino, maestrul postmodernismului italian. In ciuda modestiei si retractilitatii autorului, care spune ca el nu este scriitor, romanul Ghețarul demonstrează cu deasupra de putere ca Serban Tomsa este un autor de prima mărime.”

P.S. Dacă am blocat vreodată pe cineva pe Facebook, am făcut-o din două motive. Fie respectivul a insultat pe cineva care a comentat decent pe wall-ul meu, fie m-a șters din lista sa, iar eu am crezut că nu vrea să-mi mai vadă postările. În a doua situație mă socotesc a fi în eroare, reminiscență a impulsivității mele din tinerețe. Dar n-am blocat niciodată pe nimeni pentru a scrie ulterior ceva urât despre el. Oricum, i-am lăsat destule portițe să-mi citească postările : frați, amici etc.