A treisprezecea scrisoare de la Manuel Angelescu

În căutarea unui sens

       "Ascultati raspunsul: nu renunta la nimic si nu pastra nimic, ia parte la bucuria totului si fii asa cum esti!" (Abhinavagupta –Imnuri inchinate Absolutului)

Cand incepem sa ne consideram mai speciali, incolteste in noi ideea ca viata asteapta ceva deosebit de la noi. Ne place sa credem ca am venit pe lume pentru un rol important si ne intrebam: care este menirea noastra?Nu am fost proiectati pentru poveri, dar avem impresia ca lumea sta pe umerii mici ai egoului nostru.Gandul ca avem roluri importante de jucat, casi gandul ca nu conteaza ce facem,sau gandul ca ar fi mai bine sa nu facem nimic, sunt la fel de stupide. Ne focalizam pe vointa, pe metode si pe schimbari exterioare, dar ceea ce cautam este, de fapt, ceva care tine de constiinta, iar constiinta se misca intotdeauna spre interior.

Iata cum vedea lucrurile inteleptul Chuang Tsu, cu cateva secole i.e.n.:"Multe se pot realiza cu efort, dar si mai multe cu usurinta. Multe se pot face cu vointa, dar si mai multe abandonand vointa. Iar tot ceea ce obtii prin vointa va ramane mereu o povara pentru tine; se va crea un conflict permanent, o tensiune interioara, lucrul obtinut poti sa-l pierzi in orice moment. Numai ceea ce nu e impotriva firii poate ramane mereu cu tine."
Pe la inceputul secolului al XIV-lea, misticul Meister Eckhart a surprins esentialul intr-o singura fraza: „Nu prin actiunile voastre veti fi salvati, ci prin fiinta voastra; nu prin ceea ce faceti, ci prin ceea ce sunteti veti fi  judecati.”

Sa vedem siparereainteleptilor din zilele noastre:

"Cata vreme nu ati constientizat Fiinta, veti cauta intelesul numai in dimensiunea actiunii si viitorului, adicain dimensiunea timpului. Si orice semnificatie sau implinire ati gasi va fi invariabil distrusa de timp. Daca sensul vietii dumneavoastra constain a avea grija de copii, ce se va intampla cu sensul acesta atunci cand ei nu vor mai avea nevoie de dumneavoastrasi poate nici nu va vor mai asculta? Daca a-i ajuta pe ceilalti da un sens vietii dumneavoastra, inseamna ca aveti nevoie ca celorlalti sa le fie mai rau decat dumneavoastra, pentru ca viata dumneavoastra sa aibain continuare inteles, iar dumneavoastra sa aveti un sentiment de bine. Daca dorinta de a-i depasi pe altii, de a castiga sau de a reusi intr-o activitate sau alta va da un sens, ce se intampla daca nu castigati niciodata sau dacasirul de succese se incheie intr-o zi, asa cum se vaintampla? A izbuti, in indiferent ce domeniu, are sens doar atata vreme cat  exista mii sau milioane de oameni care nu izbutesc. Este nevoie ca alte fiinte umane saesueze pentru ca viata dumneavoastra sa aiba sens.A avea grija de copiii dumneavoastra sau a tinde sa va perfectionati intr-un domeniu sunt lucruri valoroase, dar nu actiunile sunt primordiale, ci starea de constiinta din care se nasc ele."(Eckhart Tolle)

"Se prabusesc grijile, planurile, nevoia, atasamentele. Doar iubirea ramane. Gasesti ceea ce nu poate disparea si iti dai seama: 'Eu sunt aici.' Vorbirea are loc, actiunile vor avea loc, dar toate se intampla conduse de o putere nevazuta, fac parte dintr-un curent normal, de la sine, pur si simplu au loc. Doar 'a fi' este de ajuns. Ne-a fost dor mereu de locul acesta, pe care ne imaginam ca l-am pierdut.Ti-ai indeplinit oportunitatea, dar constiinta, parintii, scoala si educatia iti spun mereu: 'Nu poti sta pur si simplu pe un raft stralucind. Lumea are nevoie de tine, trebuie sa progreseze, sa fie salvata. Trebuie sa ai o menire, un rost, sa lasi ceva pe Pamant ca amintire. Daca vrei sa fii iubit si sa ne fii pe plac ...'  Iti vine sa te intrebi: 'Ce, acum nu sunt important, asa cum sunt nu e de ajuns?''Rostul' tau este neimplinit si oamenii se mira ca te vad fericit. Iti transmit indoiala si tu o cumperi.

Esti dispus sa te accepti complet asa cum esti?Menirea e un cuvant care-i framanta pe multi. Ce povara sa ai o menire! Ce este menirea? De ce trebuie sa ai o menire, ce e atat de atragator sa ai o menire? Acum ai barba si lumea inca te intreaba: 'Care iti este menirea?'  Poate inca nu ai atins standardul, doar flirtrezi cu ea. Si cine si-a gasit 'rostul' in viata? Daca cineva ti-ar spune: 'Menirea ta este sa fii patiserul local... Pentru totdeauna.' , ce-ai zice? Daca menirea ta este sa salvezi o tara, apoi tara devine libera si oamenii care te aplaudau spun: 'Ei bine, acum nu mai avem nevoie de tine', tu, care ai apasat atat de mult pe acest concept, cum te vei putea impaca cu gandul asta? Era doar menirea ta!O anumita conditionare este pozitiva, cum ar fi sa iti pese de ceilalti, dar asta este altceva." (Mooji – Tony Paul Moo-Young)

"Nu este fantastic ca daca nu exista un scop, nu aveti nimic de indeplinit, puteti doar sa traiti? Dar tu vrei un scop si nu un scop simplu, vrei un scop dat de Dumnezeu. Este foarte periculos. Oamenii care cred ca au un scop dat de Dumnezeu, fac cele mai crude lucruri de pe planeta deoarece, atunci cand ai un scop dat de Dumnezeu, viata de aici devine mai putin importanta decat scopul tau. Nu, viata este importanta. Viata este importantasi cand spun viata, nu vorbesc despre familia ta, munca ta, ceea ce faci, ceea ce nu faci – nu vorbesc despre asta ca viata. Viata este in jurul tau sau in interiorul tau? Confunzi ambianta vietii cu viata." (Sadhguru –Jaggi Vasudev)

In romanul Siddharta, Hermann Hesse a creat un personaj emblematic pentru cautarea desavarsirii. La inceput, tanarul Siddharta este aspirantul avid de iluminare: "Prea multe cunostinte i-au stat obstacol, prea multe versuri sfinte, prea multe ritualuri, prea multe fapte si stradanii. Fusese plin de aroganta – mereu cel mai inteligent, cel mai zelos, mereu cu un pas inaintea celorlalti, mereu chibzuit si plin de spirit, ba preot, ba intelept. Propriul sau eu se strecurase in aceasta preotie, in aceasta trufie, in aceasta spiritualitate." Dar, la sfarsit, obosit si eliberat de obsesia cautarii, realizeaza ca iluminarea nu poate veni de la invatatori siinvataturi, de la lumea spirituala sau de la lumea materiala, ci de la unitatea dintre polaritatile existentei: "Singurul lucru care ma intereseaza este puterea de a iubi lumea, fara a o privi cu dispret, fara a o uri si fara a ma uri pe mine insumi – puterea de a o privi si de a ma privi pe mine insumi si pe toate fiintele cu dragoste, admiratie si respect."Aici, ni-l amintim pe Fericitul Augustin: "Intr-un cuvant, primeste aceasta scurta porunca: iubeste si fa ce vrei! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi, sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine."

Avem ceva de invatat si dinultimele cuvinte ale lui Steve Jobs – directorul si cofondatorul Apple –,  cand a pierdut lupta cu cancerul prancreatic, in anul 2011. Ele ii contrazic existenta dedicata carierei: "Am ajuns pe culmile succesului in lumea afacerilor. In ochii altora, viata mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, in afara de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie.Realizez ca toata recunoasterea, laudele si bogatia de care m-am bucurat au devenit fara de sens in fata apropiatei morti. Fuga non-stop dupa bani transforma o persoana, cat de normala ar fi ea, intr-o ciudatenie asemenea mie.Toti banii, toate proprietatile si investitiile din viata mea, nu le pot lua cu mine in mormant. Tot ce pot lua sunt amintirile scaldate in iubirea datasi primita. Acestea sunt adevaratele bogatii, care te vor insoti mereu, dandu-ti puterea si lumina necesare sa mergi mai departe."

      Am putea observa ca toate succesele si facerile de bine pentru care unii oameni isi dedica viata nu pot umple "golul interior" si aspiratia apasatoare catre o fericire imperturbabila. Cautam in directia gresita si de aceea avem spitale tot mai multe si sanatate tot mai putina, biserici tot mai multe si credinta tot mai putina, confort si bogatii tot mai  multe si fericire tot mai putina. Este momentul sa ne mai intoarcem la Eckhat Tolle: "Nu te zbate incercand sa imbunatatesti aceasta lume. Mai intai cunoaste-te complet pe tine insuti. Atunci, actiunile tale vor izvori din aceasta spontaneitate, din aceasta intelegere si vor raspandi binecuvantari asupra acestei lumi.Nu aranjandu-ti altfel circumstantele vietii iti vei gasi linistea, ci dandu-ti seama cine esti la cel mai profund nivel."

Acum, ca stim ce avem de facut, lucrurile sunt mai simple? Doar aparent! Dr.Larry Dossey, cunoscut pentru cercetarile sale neconventionale, a cerut unui grup de oameni de afaceri sa stea linistiti, cu ochii inchisi,fara sa numere,si sa-l anunte cand cred ei ca s-a scurs un minut (puteti incerca!). Multi dintre subiecti au strigat "gata" cam dupa cincisprezece secunde; unul n-a trecut nici de sase secunde.

Ne agitam cautand roluri si sensuri in curentul vietii si neglijam viata insine, maretia si inefabilul "fiintarii". Am uitat sa privim natura, care daruieste eternitatii miracolul existentei, grandoarea unitatii si armoniei in care iarba nu face eforturi ca sa creasca iar Soarele nu-i spune Pamantului „imi esti dator!”.

       As vrea sa inchei cu o poveste frumoasa,pe care ne-a lasat-o un calugar vietnamez (Thich Nhat Hanh – Miracolul momentului): "Un rege dorea sa ia intotdeauna decizii corecte si cauta raspunsuri la trei intrebari: Care este momentul cel mai potrivit pentru a face un lucru? Care sunt cei mai importanti oameni cu care sa lucrezi? Care este cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci in viata?In cele din urma, regele a gasit raspunsurile, dar nu cele pe care le astepta:Cel mai potrivit moment este acum, cea mai importanta persoana este cea langa care te afli, cel mai important lucru este sa faci fericita persoana de langa tine."