A paisprezecea scrisoare de la Manuel Angelescu

Câte ceva despre falsa sfinţenie

Antistene, filozoful cinic din Grecia antica, isi intorsese haina pe partea rupta, pentru ca sa se vada. Intalnindu-l, Socrate i-a zis: "Iti vad trufia prin gaurile hainei."
Ceea ce urmeaza, este o incercare de a da glas unei pareri a cunoscutului dramaturg Anton Pavlovici Cehov (1860 - 1904): "Omul va deveni mai bun cand ii vei arata cum este."Personal, am multe indoieli ca se va intampla asa, dar uneori merita incercat. A privi adevarul in faţă este o sarcina grea, de obicei insuportabila. Cand exista, insa, taria si determinarea necesara, o introspectiasincera si obiectivaeste transformatoare.

In cartea Incursiune in materialismul spiritual – o opera de referinta in filosofia orientala –, un maestru budist, Chogyam Trungpa (1939 – 1987), ii pune pe practicantii spirituali intr-o confruntare abrupta cu propriilor egouri. Acest maestru, care a studiat religia comparata si filosofia la Oxford si a lucrat cu Dalai Lama, observase ca elevii sai pareau sinceri in dorinta de a descoperi adevarul, dar motivatia lor autentica era de fapt orgoliul personal. "Ne consolidam simtul identitatii incercand sa ne convingem ca suntem o fiinta buna, spirituala, dar nu suntem pregatiti sa ne disecam si sa vedem ce se afla cu adevarat in sinelui nostru, pe care-l aparam cu orice pret. Eul, infiltrat in toate gandurile si tendintele noastre, inclusiv in dorinta de iluminare, nu va lasa din maini existenta noastra. La inceput ne inflacareaza, pentru ca lasam in urma o identitate dezagreabila, dar ne intoarcem din nou 'pe pamant' si ramanem tot cu noi insine. Eul transforma practicile yoga, rugaciunile si meditatiile, alimentatia vegetariana, retragerile in pesteri sau in munti, in fortificatii subtile de autoaparare. Este riscul cautatorului spiritual de a deveni un colectionar de idei si concepte, de 'a acumula', in loc de 'a da drumul'. Cand ne vom observa asa cum suntem si vom realiza ca eul controleaza chiar si incercarile de a scapa de ego, vom depasi targuielile noaste spirituale si vom inainta pe o cale adevarata. Atunci privesti viata asa cum este ea, fara structuri mentale – credinte, teorii, iluzia mantuirii. Renunti la 'cautarea binelui' sau 'concentrarea pe lumina' si accepti totul, ca parte a intregului. Structurile eului isi pierd energia si 'ceea ce trebuie facut' vine de la sursa originala."

Confucius le-a lasat religiilor asa-numita Regula de Aur: "Nu le face altora ce nu ti-ar placea sa-ti faca ei tie!" sau, inlocuind negatia prin afirmatie, "Întotdeauna poarta-te cu ceilalti cum ti-ar placea sa fii tratat si tu." O  religie care nu pune acest principiu  in centrul invataturii sale nu este autentica. Se pare, insa, ca pana si marile religii au pierdut aceasta busola. Si ce se poate intampla aflam de lacelebrul matematician, fizician si filozof Blaise Pascal(1623 –1662): "Oamenii nu comit crime cu atata dedicare si cu atata bucurie ca atunci cand o fac din motive religioase.'' A spus-o  cel care si-a pus scurta viata in slujirea saracilor si a incercat, print-o argumentatie destul de ingenioasa si de profunda, sa demonstreze existenta lui Dumnezeu.

       Cu inteligenta ascutita care il caracteriza, controversatul filozof si lider spiritual Rasneesh Osho ne face mai atenti la viciile naturii umane. “Odata am fost invitat la de un shankaracharya (lider spiritual regional – urmas al lui Shankara). Probabil a fost o greseala, deoarece nu stia modul meu de a fi. M-a invitat si m-am gandit: 'Este o posibilitate minunata!'. Asa ca am acceptat invitatia si m-am dus la el; desigur, imediat ce am ajuns au inceput problemele. Cum am intrat am vazut ca shankaracharya statea pe un tron auriu, iar langa el se afla un tron mai mic pe care statea un calugar hindus; ceilalti discipoli stateau pe jos. Shankaracharya mi-a spus: 'Probabil te intrebi cine este cel care sta in dreapta mea. Este fostul judecator al Curtii Supreme, un om cu adevarat spiritual, care a renuntat la tot: la salariu, la privilegii, la putere. A devenit discipolul meu si este atat de umil incat nu sta niciodata pe un scaun asemanator cu cel pe care stau eu.' I-am spus: 'Se vede ca este foarte umil – sta pe un scaun mai mic – dar ceilalti par a fi si mai umili, deoarece stau direct pe podea! Daca este cu adevarat umil, atunci ar trebui sa sape o groapa in pamant si sa stea in ea – daca ar fi cu adevarat umil! Este umil doar fata de tine, in schimb fata de ceilalti este foarte arogant.' Am simtit imediat cum apare furia... Ambii au devenit foarte nervosi. Pe moment au ramas intr-o stare de suspensie, in care nu stiau ce sa spuna. Atunci am vorbit tot eu: 'Si observati-va piosenia voastra – v-ati infuriat! Iar cel de langa tine inca mai sta pe scaun! Daca ar fi umil s-ar fi dat imediat jos si ar fi inceput sa sape! Nu are de ce sa se agate de acest scaun. Desigur, atunci va aparea o alta competitie, pentru ca ceilalti vor incepe sa sape gropi si mai mari... Iar in gradina am vazut o fantana – cu siguranta cea mai umila persoana va sari in ea!'. Toate aceste idei stupide au fost considerate importante secole intregi, dar prin ele nu s-au creat altceva decat noi competitii. I-am mai spus acelui shankaracharya: 'El nu asteapta altceva decat moartea ta si va sari imediat pe tron. Acum doar asteapta; deja a ajuns la jumatate din calatorie. In sinea lui probabil chiar se roaga: 'Batran prost, mori mai repede!' Atunci va pune pe altcineva pe scaunelul lui si le va spune tuturor cat de umila este acea persoana. Acum nici el nici tu nu sunteti umili. Iar daca el este umil pentru ca sta pe un scaun mai mic, atunci cum ramane cu tine? Si daca se pune problema de superior si inferior, cum ramane cu paianjenul care sta pe tavan? Inseamna ca el va este superior voua! Sau ce spui de pasari? Daca aceasta este situatia, inseamna ca nu ai renuntat la nimic. Duci in interior aceleasi stupiditati vechi, carora le-ai dat nume noi.' "

Cu o alta privire critica, Osho isi continua radiografia: "Aproximativ 99% dintre oamenii religiosi – sfinti, mahatma – sunt doar niste scolastici. In ceeace priveste cuvintele sunt foarte destepti, dar daca privesti adanc in ochii lor vei vedea doar niste fiinte stupide. Am citit o declaratie a lui Abdul Ghaffar Khan – cunoscut ca fiind un al doilea Ghandi. De fapt, se crede ca a el fost discipolul cel mai apropiat al lui Mahatma Ghandi. Acum are 94 de ani si intreaga viata si-a dedicat-o filosofiei non-violentei – insa afirmatia facuta de el este atat de violenta, incat m-a zdruncinat chiar si pe mine. Nu puteam sa imi inchipui ca va ajunge sa faca un lucru atat de stupid la o varsta atat de inaintata. Si afirmatia sa a fost facuta in fata unui alt mare sustinator al non-violentei, Vinoba Bhave; ambii au fost discipoli ai lui Mahatma Ghandi. Se aflau la o conferinta de presa si un jurnalist l-a intrebat pe Abdul Ghafar Khan: 'Ce credeti despre Z. A. Bhutto si faptul ca a fost condamnat la moarte? Nu incercati sa il salvati? Pentru ca stiu ca credeti pe deplin in non-violenta.' Imediat i s-au inrosit ochii si a spus: 'Acel om este un pacatos! Ar fi trebuit ars de viu in piata publica!' A uitat complet de filosofia sa si acum nu este multumit doar sa il omoare, ci vrea sa fie ars de viu in public. Iar Vinoba Bhave nu a obiectat de loc. Acelasi lucru s-a intamplat cu milioane de oameni. Crestinii au ucis sute de mii de oameni in numele lui Cristos; cu Bibliile in mana ucideau si macelareau in stanga si in dreapta.  Musulmanii au facut la fel, hindusii de asemenea. Iar hindusii vorbesc si ei despre non-violenta, prietenie, iubire universala. In ceeace priveste cuvintele, pot folosi de tot felul de subtilitati, dar constiinta le ramane insensibila si rece.”

Sa-l mai urmarim putin pe inteleptul neconformist: “Crezi ca daca citesti Biblia poti intelege mesajul lui Isus?Mai demult am fost invitat la Colegiul Teologic Leonard, un colegiu in care sunt pregatiti misionari crestini – cursurile dureaza 6 ani. Mii de misionari ies in fiecare an de pe bancile colegiului. Am inceput sa vizitez cladirea impreuna cu directorul colegiului. L-am intrebat pe acesta: 'Acesti oameni sunt invatati si sa mediteze?' El a spus: 'Sa mediteze? Pentru ce? Noi pregatim misionari! Ii invatam cum sa interpreteze Biblia, cum sa argumenteze logic – deoarece lumea a devenit ateista. Ei nu au nevoie de meditatie, ci de cunoastere; ei trebuie sa dovedeasca faptul ca crestinismul este singura religie adevarata si Cristos este unicul fiu al lui D-zeu.' M-am plimbat si am vazut intr-o clasa un profesor care ii invata pe elevi cum sa predice: cum sa stea, ce gesturi sa faca, cand sa taca, cand sa vorbeasca incet sau tare, cum sa accentueze anumite cuvinte... I-am spus directorului:'Dar aici pregatiti niste actori, nu misionari. Nu pregatiti crestini. Imi poti spune unde si cum a fost pregatit Isus? A trecut el printr-un colegiu pentru a transmite oamenilor mesajul sau? A fost invatat de cineva ce gesturi sa faca, cum sa vorbeasca si cum sa taca?' Directorul a spus: 'Nu, nu a fost invatat asa ceva.' Atunci am continuat: 'Inseamna ca difernta este foarte clara. Cuvintele rostite de Isus au aparut din propia sa experienta, iar acesti oameni vor ajunge sa le repete ca niste papagali. Isus nu va fi in inimile lor. Le lipseste experienta, trairea directa; ei nu vor avea nici un fel de autenticitate. Pregatiti doar niste papagali. Pe aceste persoane le transformati in fiinte mai stupide decat erau inainte sa vina aici.' Si doar niste oameni mediocri pot face astfel de lucruri.”

Teologul rus Paul Evdokimov (1901 - 1970), spunea in cartea Iubirea nebuna a lui Dumnezeu ca ar trebui infiintata o catedra de ateism în cadrul Facultatilor de Teologie, pentru a le tempera viitorilor preoti infatuarea, triumfalismul religios si sentimentul ca au dobandit un nivel de cunoastere superior celorlalti oameni.
      Mi-as fi dorit sa-l pot contrazice pe Osho si probabil ca multi ar dori sa o faca, dar cu cat cautam mai mult, deziluzia ne intampina tocmai la varful institutiilor religioase.Nu trebuie sa ne indepartam prea mult in timp si spatiu, pentru ca si in jurul nostru gasim exemple relevante. Ne intristam si ne ingrozim de dimensiunile fenomenului. Un preot devotat slujirii comunitatiia reusit sa construiasca o biserica frumoasa si primitoare, prin munca si contributia satenilor. Dar, la sfarsit, a avut indrazneala sa se opuna taxelorimpovaratoare impuse de superiori si la adjudecarea bisericii in patrimoniul Patriarhiei. Este intrunit un sobor de preoti si arhiepiscopul, debordant de prosperitate si patos evlavios, ii indeamna sa ia atitudine impotriva tanarului coleg. Vorbea cu autoritatea ierarhica de urmas al lui Cristos, aceeasi cu care predica din amvon smerenia si iubirea aproapelui:  "Luati-l de gat si trantiti-l de perete, ca sa se invete minte! Escrocul, ticalosul, debilul! Trebuie sa luati atitudine! Tranteste-l de perete! Unde l-ati intalnit pe Vatra (numele localitatii) in cimitir trebuia sa-l trantiti cu capul de bordura, sa-i vina mintea la cap! Cum isi permite, nemernicul?"In final, preotul care trudise ani la rand pentru biserica satului, fara niciun sprinjin de la superiori, este caterisit pentru ca indraznise sa se opuna puterii banului. Detaliile, cu toate numele de referinta, actiunile petrecute si inregistrarea audio-video a dialogului reprodus se pot gasi in documentarul In numele banului, amin! (prezentat si pe canalele de televiziune).

In fata unor asemenea realitati, nu putem incheia decat tot cu o cugetare ramasa de la Cehov: "Ce urat traiti, domnilor!" Subminati credinta si imaginea oamenilor despre sfintenie!Si totusi,sacralitatea exista, si ne vom indrepta catre ea in urmatoarele subiecte, pentru ca ne face bine si ne face placere.