Sfaturi și dorințe

Dacă vă simțiți rău, să nu faceți greșeala de a vă interna într-un spital. Poate la urgență, că personalul de acolo e atent și prompt. Dar altminteri nu. Căutați un doctor în care aveți încredere - Dumitru Toma din Videle, Andrei Bâlbâie din București, Valeriu Flueraru din Pașcani - și cereți-i sfatul. Sunt încă medici minunați printre noi. Dacă medicul este departe, mergeți la o asistentă competentă sau la o farmacistă cu experiență și veți primi sfaturi salvatoare. Dacă nu cunoașteți pe nimeni într-un spital și nici bani nu aveți, nu călcați în ruptul capului în locul respectiv. Când vedeți firma instituției respective, fugiți ! Fugiți cât vă țin picioarele, fiindcă în cele mai multe spitale românești se intră doar pentru a muri.
Profesorii au mereu responsabilități și dureri de cap cu elevii mai nărăvași și cu tonele de hârtii pe care trebuie să le întocmească.  Tâmpenii care nu folosesc la nimic, dar îți mănâncă sufletul. Pe urmă sunt evaluările și concursurile. Examene, examene, examene. Le dau copiii, dar și dascălii. Parcă era vorba că e necesar să eliminăm stresul. ( În treacăt fie spus, n-am înțeles niciodată de ce învățătorii și profesorii de gimnaziu sau de liceu nu sunt pensionați la 50 de ani, precum militarii și lucrătorii din poliție. ) Polițiștii se confruntă zilnic cu oameni periculoși și cu probleme stresante. Numai în pielea lor să nu fii. În schimb, oamenii care tratează bolile altora au justificări beton pentru că-și lasă pacienții să moară sub ochii lor.
Aș vrea să nu mai aud povești cu copii care mor cu zile, din cauza nesimțirii criminale a celor cărora li s-a cerut ajutorul.
De asemenea, dacă nu vă place să țineți o carte în mână, nu citiți nimic. Nu pierdeți mare lucru. Dacă totuși o faceți, o să vă simțiți prost  și le veți faceți sânge rău și amicilor voștri. Aș vrea să nu mai am prieteni care umblă cu cărțile mele în brațe, căutând modele reale printre membrii comunității și băgându-le în cap bieților oameni că literatura își bate joc de ei.
Aș vrea să-l văd uneori pe Florin Piersic tăcând ca orice om normal. Tăcând și scriindu-și memoriile.
El este un mare actor de compoziție și povestește frumos.Vă dați seama ce carte interesantă ar putea să scoată frumosul cinematografiei noastre?
Dar dorințele mele sunt deplasate în raport cu orizontul de interese al cetățenilor pomeniți aici.
Ce să fac, așa sunt eu, utopic.

Felinarele roşii şi execuţiile cu tunul

* Multe lucruri bune ne-au dăruit orientalii : mătase, hârtie, ceai, cafea, remedii naturale şi o anumită filosofie. N-am trecut pe această listă praful de puşcă.
Iată însă că din Coreea de Nord ne vine o ştire neobişnuită :
"Un ofiţer din armata nord-coreeană a fost executat cu un proiectil tras de un tun pentru că a consumat alcool în timpul celor 100 de zile de doliu după "conducătorul drag" Kim Jong-il, informează Daily Mail. Potrivit presei sud-coreene, Kim Chol, fost vice ministru în armată, a fost forţat să stea într-un loc pentru a fi lovit cu tunul. Moartea ofiţerului a fost ordonată de liderul nord-coreean Kim Jong-un."
Ehe, asta e dictatură, nu ca în alte ţări, unde oricine doreşte îl poate înjura pe Preşedinte până face spume la gură ! Dar nu pot să nu remarc ipocrizia autorităţilor nord-coreene. Kim Jong-il a fost un "consumator" de calibru, iar Kim Chol ar fi putut invoca oricând, în apărarea sa, faptul că a băut în amintirea fostului dictator, aducându-i un omagiu. Şi nu mă pot dumiri  : cum o fi fost Kim Chol "forţat să stea într-un loc ", pentru a fi făcut praf cu tunul ?
Nu sunt un adept al pedepsei cu moartea, dar mă gândesc cât de responsabili ar deveni politicienii dacă în loc de imunitate parlamentară li s-ar arăta, în caz de încălcare a legii, spectrul pedepsei cu moartea şi persepectiva de a fi executaţi cu tunul ?
* În România avem medici extraordinari. Am dat şi eu numele câtorva cu care am interacţionat : Valeriu Flueraru, Andrei Bâlbâie, Dumitru Toma, Mihaela Grigore. Unii însă nu au condiţii să-şi foloseacă priceperea, iar alţii sunt blocaţi de proceduri birocratice complicate, specific româneşti. Mai sunt şi destui care condiţionează actul medical de încasarea unor bani de la pacienţi. În sfârşit, există şi doctori nepăsători, ca să nu spun altfel.  Ei îşi lasă cu seninătate bolnavii să moară, ca şi când aceştia ar fi nişte insecte ce le parazitează spaţiul vital. Poate că pentru ultima categorie ar trebui să introducem un obicei medieval chinezesc. Când unui medic îi murea un muşteriu, i se punea un felinar roşu la poartă. La al doilea mort apărea încă un felinar. În sfârşit, după al treilea felinar, tămăduitorul era spânzurat.
* C'âteva cuvinte din romanul Un om din Est de Ioan Groşan : "Toată ziua ronţăia ceva, eugenii, napolitane, covrigi. Altfel, era pâinea lui Dumnezeu. Pe care, dacă ar fi avut acces la ea, ar fi înfulecat-o imediat. " "