Un mare actor : Florin Piersic

      Florin Piersic a luminat decenii în șir marele ecran românesc. Un Alain Delon mai viguros, perfect în rolurile de acțiune, presărate cu convingătoare scene de dragoste, dar numai atât cât permitea cenzura comunistă. Binecuvântat de Dumnezeu cu un fizic magnific - și cu un suflet pe măsură! -, Piersic îi umilea la acest capitol pe confrații de la Hollywood. Ce Rock Hudson? Ce Tony Curtis? Ca bărbat, îi vestejea pe toți. Mulți ani a fost actorul de cinema numărul unu al nostru.
      Marii interpreți își dau însă adevărata măsură pe scenă. Și Florin Piersic a făcut-o. Cei care l-au văzut în Oameni și șoareci, adaptare după romanul lui Steinbeck, Șoareci și oameni, au rămas cutremurați.  Juca magistral rolul lui Lennie Small. Marele merit al lui Piersic este că a făcut memorabile roluri de compoziție în toate piesele în care a fost distribuit. Să joci urmând propria natură nu e o realizare de mare laudă, lăsând la o parte harul care-ți permite să dai replici cu naturalețea cu care o faci în viața de toate zilele. Dar să construiești, la cel mai înalt nivel, personaje care n-au nimic în comun cu firea ta este o performanță uluitoare. Lui Florin Piersic i-a reușit. Când el urcă pe scenă, oftatul femeilor devine o boare care fac să sune solzii plopilor mai înalți și amestecă aromele florilor de câmpie.
     Florin Piersic nu îmbătrânește. Dar la vârsta pe care o are, îl văd desfășurându-se în piesele lui Cehov sau chiar în scenarii moderne, de ultimă oră. Poate unui regizor inspirat îi va veni această idee.
     Astăzi, la o privire retrospectivă, ne este limpede că popularitatea celui mai iubit actor român este în strânsă legătură cu marea sa valoare. Nu exagerez când spun că este o mândrie să fii contemporan cu legenda numită Florin Piersic.

Sfaturi și dorințe

Dacă vă simțiți rău, să nu faceți greșeala de a vă interna într-un spital. Poate la urgență, că personalul de acolo e atent și prompt. Dar altminteri nu. Căutați un doctor în care aveți încredere - Dumitru Toma din Videle, Andrei Bâlbâie din București, Valeriu Flueraru din Pașcani - și cereți-i sfatul. Sunt încă medici minunați printre noi. Dacă medicul este departe, mergeți la o asistentă competentă sau la o farmacistă cu experiență și veți primi sfaturi salvatoare. Dacă nu cunoașteți pe nimeni într-un spital și nici bani nu aveți, nu călcați în ruptul capului în locul respectiv. Când vedeți firma instituției respective, fugiți ! Fugiți cât vă țin picioarele, fiindcă în cele mai multe spitale românești se intră doar pentru a muri.
Profesorii au mereu responsabilități și dureri de cap cu elevii mai nărăvași și cu tonele de hârtii pe care trebuie să le întocmească.  Tâmpenii care nu folosesc la nimic, dar îți mănâncă sufletul. Pe urmă sunt evaluările și concursurile. Examene, examene, examene. Le dau copiii, dar și dascălii. Parcă era vorba că e necesar să eliminăm stresul. ( În treacăt fie spus, n-am înțeles niciodată de ce învățătorii și profesorii de gimnaziu sau de liceu nu sunt pensionați la 50 de ani, precum militarii și lucrătorii din poliție. ) Polițiștii se confruntă zilnic cu oameni periculoși și cu probleme stresante. Numai în pielea lor să nu fii. În schimb, oamenii care tratează bolile altora au justificări beton pentru că-și lasă pacienții să moară sub ochii lor.
Aș vrea să nu mai aud povești cu copii care mor cu zile, din cauza nesimțirii criminale a celor cărora li s-a cerut ajutorul.
De asemenea, dacă nu vă place să țineți o carte în mână, nu citiți nimic. Nu pierdeți mare lucru. Dacă totuși o faceți, o să vă simțiți prost  și le veți faceți sânge rău și amicilor voștri. Aș vrea să nu mai am prieteni care umblă cu cărțile mele în brațe, căutând modele reale printre membrii comunității și băgându-le în cap bieților oameni că literatura își bate joc de ei.
Aș vrea să-l văd uneori pe Florin Piersic tăcând ca orice om normal. Tăcând și scriindu-și memoriile.
El este un mare actor de compoziție și povestește frumos.Vă dați seama ce carte interesantă ar putea să scoată frumosul cinematografiei noastre?
Dar dorințele mele sunt deplasate în raport cu orizontul de interese al cetățenilor pomeniți aici.
Ce să fac, așa sunt eu, utopic.