Ieșirea din apă

     În 1981, Stratan publicase Ieşirea din apă, splendidul său volum de debut. Unul dintre cele mai frumoase poeme, Între două respiraţii ale perdelei, îmi era dedicat. Atunci toţi căminiştii de la Litere au gustat câte un deget de scotch oferit de Nino şi acela e reperul care mă face să spun că aproape tot whisky-ul de pe piaţa de azi este falsificat. La căminul fetelor - eram în Grozăveşti - îşi făcuse apariţia o nouă frumuseţe. Aflasem, întâmplător, că se numeşte Crenguţa C.  Uneori îmi plăcea să-i instig pe prietenii mei să săvârşească acte de mare cutezanţă, cu care mai târziu se făleau. ( Să nu se înţeleagă că făceam experienţe pe pielea lor : eram eu însumi autorul unor nebunii  de neimaginat. ) Uite, bătrâne, i-am zis lui Nino, asta chiar e de tine ! Ţi-ai scos volumul, eşti celebru, numai o minune ca blonda aia  îţi mai lipseşte. Fugi, bătrâne, că nu mă bagă aia în seamă şi mă fac de rahat, ce naiba ! a dat Nino înapoi. Bă, fleţ, mai eşti ! l-am întărâtat eu. Tu nu vezi că te urmăreşte cu coada ochiului ? Şi un orb ar vedea asta. Cred că ştie că eşti poet, pe cuvânt ! Uite, na, că te priveşte direct !

Până la urmă l-am convins şi a el a abordat-o când ea se pregătea să urce în blocul fetelor. Bătrâne, povestea Nino, mândru, m-am cam fâstâcit şi am fluierat-o ca un golan. Dar am reuşit ! Vezi ? îl încurajam eu. Îmi pare rău că n-am pariat cu tine că o vei agăţa.

A doua seară eram cu amicii, vorba neuitatului poet, în cantină, la o masă învecinată cu cea la care se aflau Nino şi proaspăta lui cucerire. Nino îşi intrase în mână şi povestea ceva, cu verva lui incomparabilă. La un moment dat l-am auzit întrbând-o pe fată :

- Ce, nu ştiai că am publicat un volum de poezii ?

- Ia te uită ! s-a mirat ironic-încântată fata.  Zău ? Şi cum se numeşte ?

- Ieşirea din apă.

În cantina din Grozăveşti era zgomot, vocile se acopereau unele pe altele, furculiţele se loveau în clinchete de farfurii, totul devenea confuz.

- Cum ? a întrebat îngerul blond din faţa lui Nino, trăgând dintr-o ţigară chinezească. Ieşirea la sapă ?

Involuntar am întors capul către ei şi l-am văzut pe Nino cum se face verde.

Mi-a trecut brusc foamea, aşa că m-am ridicat, mi-am dus tava cu resturi la banda rulantă şi am plecat repede de acolo.

Un poem de Ion Stratan

       Voi povesti cu alt prilej, pe larg, povestea prieteniei mele cu Ion Stratan, la care nu încetez să mă gândesc cu recunoștință, cu afecțiune și cu o infinită durere.
Știu că Nino mi-a dedicat trei poeme. Primul, Între două respirații ale perdelei, este inclus în volumul său de debut, Ieșirea din apă, București, Cartea Românească, 1981, fiind, după cum mărturisea poetul, printre cele mai reușite poezii din carte. Celelalte două au rămas în manuscris. Pe unul, foarte frumos, l-am rătăcit prin munții de hârtii care m-au înconjurat de când mă știu. Nu mi-am pierdut speranța că-l voi regăsi într-o zi. Știu doar că începea așa : ”Ninge cu cești albe, de cafea...” Îl reproduc pe ultimul, peste care am dat în perioada în care am avut calculatorul defect și n-am mai putut intra pe net.
       

                                                 Toamnă
                                                            
                                                         pentru Gigi Șerban
                                  
                                 Tu ești nu și te desparți de tine
                                  tu ești tu și nu ai un-să pleci
                                  de din frunzișul toamnei care vine
                                  ți-duc în dar cuvinte ce petreci

                                  De mii de ani Lumina s-a născut
                                  de fiecare dată ea renaște
                                  cuvintele pe care ea le paște
                                  fac rima-îmbrățișată-ntr-un sărut

                                  C-un gând de liniștire-n aste slove
                                  e-un gând de începuturi, ca-n Moldove
                                  spre tine mă aplec, vorbesc tăcut
                                                                        16 octombrie 1986

                                                 Al tău întotdeauna, cu dragoste de frate motan,
                                                                  Nino Stratan

P.S. Cred că mă înșel cu numărătoarea și Nino mi-a mai dedicat un text într-una dintre ultimele sale plachete, menționând, de data aceasta, pseudonimul meu, Șerban Tomșa.