Revista Argeș - 50

       La începutul luni iunie, revista Argeș a aniversat 50 de ani de existență. Este un eveniment cultural major care nu trebuie trecut cu vederea. Acțiunea literară recentă a revistei, emblematică pentru literatura română, este datorată în mare parte redactorului-șef Dumitru Augustin Doman. Argeș este o publicație de mare prestigiu, cu impact puternic în peisajul cultural, având colaboratori de anvergură artistică majoră și publicând texte care vor rămâne în istoria literaturii române.
      Argeș face parte din elita noastră literară. Cum a reușit acest lucru cu adevărat impresionant? O dată, datorită talentului și pasiunii cu care Dumitru Augustin Doman lucrează pentru fiecare nouă apariție. A doua oară, prin atitudinea imprimată de același scriitor, care promovează scriitorii români de valoare de pretutindeni. Având deschidere către universalitate, Argeș refuză provincialismul în care se complac alte foi, unde câțiva inși, în general mediocri ( căci asta e condiția mediocrului : neputința de a se deschide către valoare), se blagoslovesc și se elogiază în mod ridicol între ei, premiindu-se periodic unii pe alții. ( ”Mi-a venit iar rândul la premiu!” mă anunța, vesel, un grafoman care publică zeci și zeci de volume fără pic de har, la propria editură. Ca să fim drepți, la broșurile semnalate activează și doi-trei scriitori importanți, dar acțiunile lor sunt paralizate de forța grupului sortit să rămână pe veci o mică turmă locală.)
Argeș este o prelungire a legendelor literare de odinioară. Dacă Doman îți citește o carte și vede că ai valoare, te invită imediat să colaborezi, fără să te cunoască personal, oriunde te-ai afla. Spre deosebire, iarăși, de alții care îi ocolesc cu cu grijă chiar și pe cei mai valoroși autori din propria ogradă.
Fără Argeș am fi mult mai săraci spiritual.
Îi urăm revistei Argeș să nu-ți schimbe beneficul comportament cultural și să o ducă tot așa încă o mie de ani!

P.S. Ca să fim corecți până la capăt, mai sunt câteva reviste literare din orașele de provincie, cu o activitate literară la fel de înălțătoare ca a piteștenilor, încurajând tot ce înseamnă valoare literară : Ramuri, Vatra, Litere, Astra, Spații culturale, Sintagme literare, Oglinda Literară.

Un scriitor adevărat

       Pentru mine, ""un scriitor adevărat" este un mod de a spune despre cineva că este un mare scriitor. Asta este, indiscutabil, Ioan Groşan.
      Regret enorm că am citit cu mare întârziere primul volum al romanului Un om din Est de Ioan Groşan, în condiţii care nu mi-au permis să scriu un articol mai amplu. Cartea a apărut în 2010, la Tracus Arte, dar dacă poetul şi prozatorul Cosmin Perţa nu mi-ar fi făcut-o cadou, n-aş fi ajuns s-o deschid niciodată.
Depun mărturie, cu mare întârziere, că Ioan Groşan a dat, prin Un om din Est, unul dintre cele mai importante opere ale literaturii de după 1989. Care sunt argumentele mele ?
1. Groşan povesteşte cu farmec şi coerenţă, fiind unul dintre autorii care nu plictisesc niciodată. Ar fi interesant de făcut o paralelă între scriitorii care ţin constant contactul cu cititorii, publicând periodic în diferite publicaţii, şi cei care se limitează în a-şi scrie cărţile. Primii - e şi cazul lui Groşan -şştiu să-şi seducă cititorii, să şi-i apropie, să devină parteneri accesibili, într-un act de inefabilă comunicare artistică.
2. Groşan este deopotrivă livresc şi plin de viaţă. Cărţile sale se hrănesc simultan din realitate şi din lecturi desăvârşit asimilate. Naturaleţea textului este însă copleşitoare, personajele sunt vii, scenele sunt convingătoare. Numai experienţa mea de scriitor mă face să intuiesc că imaginaţia este esenţială în scrisul lui Groşan. Totul este atât de real, de parcă prozatorul ar relata nişte experienţe biografice.
3. Puţini romancieri au umorul lui Ioan Groşan. El are toate atuurile unui umorist, dar se mişcă totuşi în cerul marii literaturi. Are începuturi şi sfârşituri de capitole de mare efect, fără să dea impresia că le caută cu tot dinadinsul : "Într-o bună dimineaţă, în binecuvântata zi de 5 octombrie 1989, Grigore Samsaru, profesor de biologie la Şcoala generală nr. 1 din orăşelul A..., se trezi brusc cu o irepresibilă dorinţă de a intra în partid. "
4. Romanul lui Groşan îşi inventează o mitologie proprie. Un cerb fantomatic este urmărit de oficiali pentru a fi îmăuşcat de Ceauşescu, iar femeile cu care se culcă Nelu Sanepidu, atât de naturale şi de pline de viaţă, sunt de fapt...arhetipuri feminine. Să remarcăm că Groşan nu descrie deloc scenele de dragoste, referindu-se la acestea generic şi rezumativ. Prin aceasta, Un om din Est nu pierde nimic din punct de vedere artistic. Poate chiar dimpotrivă.
5. În sfârşit, personajele lui Groşan sunt foarte reuşite şi evoluează fără să-şi dea de gol Păpuşarul care trage, din culise, sforile. Groşan este un mare talent care ar trebui să scrie mai multă proză şi mai puţine articole.
Nici roman realist, nici basm comic, Un om din Est este o operă literară de o mare frumuseţe. Am citit-o cu mare bucurie şi aştept cu nerăbdare următorul volum.

P. S. După ce am scris aceste rânduri, am citit articolul lui Dumitru Augustin Doman O lume din Est, publicat mai întâi în revista Litere, nr. 7, iulie 2010 şi reluat pe blogul personal al lui DAD. Sunt mândru să constat că părerea mea coincide cu a lui DAD - Groşan  are anvergură unui prozator de valoare, umorul fiind fiind, la el, numai un strat al lecturii -, fiindcă autorul Cititorului de roman este nu numai un excelent scriitor, ci şi un barometru literar sigur.

Semnal editorial : cărți de Tudor Cristea și Margareta Bineață

La Editura Bibliotheca din Târgoviște, au apărut două excelente cărți de eseuri de critică și istorie literară : Cărți și autori de azi de Margareta Bineață și Revizuiri și consemnări de Tudor Cristea. Margareta Bineață este un valoros cronicar literar, consecvent colaborator al revistei Litere, iar Tudor Cristea, directorul aceleiași publicații,  este poet, romancier și un prestigios critic și istoric literar. Ideile sale mereu noi și foarte pătrunzătoare, ca și stilul elegant și seducător, fac din Tudor Cristea un strălucit eseist, din aceeași familie cu Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu. Îi mulțumesc autorului că și în ultimul său volum mi-a făcut onoarea de a-mi dedica un capitol ( pag. 254-260 ).  Cum astăzi este ziua sa de naștere, îi urez să aibă parte de o viață lungă, luminată de iubire și să ne bucure în continuare cu nenumărate cărți de valoare !
LA MULȚI ANI, TUDOR CRISTEA !