Conversație

Globalizarea este un bun prilej de a muri de grija altora. Un mare profesor și critic literar se minuna, în urmă cu mai mulți ani, în legătură cu oamenii care țipau ca din gură de șarpe că un anume dictator din Orient trebuie înlăturat, dar nu se plângeau deloc de problemele lor, deși erau înșelați de neveste, nu aveau ce să pună pe masă și adesea nu se bucurau nici de un acoperiș deasupra capului.
Sunt însă destui concentrați numai pe propriile probleme.
Merg cu mașina, împreună cu un cetățean. El conduce, eu privesc peisajul.
- Vă spun eu că toate merge prost. Nu mai ieșim din rahatul ăsta !
Îmi amitesc de Caragiale : „E o criză, monșer...”
- Ce părere aveți, schimb eu vorba, despre demisia Papei ?
- E, ce să zic ! D-aia nu mai pot eu, de Papa ! Niște oți și ăia ! E înțeleși ! Cineva are ceva de câștigat și din treaba asta !
- Și din nenorocirile noastre cine ar avea de câștigat ?
Mă gândeam la o reflecție a lui Tudor Vasiliu : „Cine o fi mulgând nenorocirile care ne pasc ? ”
- Cum cine ? Puterile europene ! Are nevoie de piață de desfacere, de materie primă și de forță de muncă ieftină.
Îmi vine să-l întreb dacă europenii n-au nevoie și de forță de furat.
- Nu vedeți că acum a zăpăcit și învățământul ? continuă omul, privind încruntat înainte. Are interesul să ne prostescă pe toți. Copiii e niște draci, iar profesorii nu mai fac nimic la școală.
Și îmi dă niște amănunte incredibile despre un liceu în care învață nepotul său.
- E posibil așa ceva ? Păi, pe vremea noastră ne bătea învățătorii până ne umpleau de sânge...  Chiar și în localitatea noastră e jale. X, bunăoară, nu...
- X e un profesor bun, îi tai eu macaroana.
Atentase la imaginea unui coleg.
- Ai că nu e bun ! N-a făcut nicio brânză, nu se descurajează partenerul meu. Iar Y...
- Y e, de asemenea, un profesor bun.
- De unde până unde ? sare ca ars omul.
Și iar îmi dă niște detalii aiuritoare.
- Domnule, îi explic, educația de acasă este hotărâtoare. La școală nu avem voie nici să ridicăm tonul în fața unui copil. Și pot spune că aprob acest principiu care exclude violența.
- Păi, vedeți că v-au prins slăbiciunea și d-aia nu mai învață ?
Se întoarce și mă privește cu ochii aprinși de mânie. Apoi îmi închide definitiv gura :
- Și nu-i mai lăudați atâta pe X și pe Y, că ei vă vorbesc de rău pe toate drumurile ! Și când nu latră ei, vă bălăcăre nevestele lor.
Mă gândesc că nu le-am făcut niciun rău lui Y și lui X.  Ba chiar îi consider prieteni.
Ne facem imaginea noi înșine, chiar dacă aceasta fluctuează în funcție de ochii celor care ne privesc.

P:S.  1. Spre dimineață am avut un vis ciudat cu prozatorul Cristian Teodorescu. El e mai tânăr și ne aflăm într-o casă care îmi este foarte familiară, deși în viața reală n-am locuit niciodată într-un asemenea loc. Suntem prieteni la toartă și trebuie să ieșim pe fereastră. Mă simt de parcă am mai făcut de mii de ori chestia asta. Îl las pe el să treacă primul, îi strig să se cațere cu atenție, dar scriitorul sare în stradă, de la o înălțime devenită amețitoare. Se aud un troznet și un urlet de durere. Și-a rupt piciorul și se târăște prin zăpada însângerată. Plec în căutarea lui, dar între timp celebrul autor a fost adăpostit și bandajat de niște cunoștințe ale mele.
       2. Nu voi înțelege niciodată de ce jucătorii de la Real Madrid și, în general, de la echipele pregătite de Mourinho joacă în dușmănie, ca niște frustrați, chiar și când au un avantaj de patru goluri. Am văzut cu consternare o intrare criminală a unui vârf de atac, într-o fază fără miză. De câte ori înscrie, superbul Cristiano Ronaldo nu se bucură cum s-ar cuveni, ci este preocupat să facă în ciudă suporterilor adverși. Mi se pare stranie, în secolul nostru, o asemenea mentalitate primitivă și conflictuală. La jucătorii Barcelonei simți bucuria chiar și în țesătura aceea interminabilă de pase, deseori plictisitoare. Totuși, echipa catalană mi se pare din ce în ce mai ștearsă.

Abuzuri incredibile la S.C. CEZ OLTENIA Vânzare S.A. !

"Oriunde o fiinţă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un şef de magazin, un om de ştiinţă, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicităţii fundamentale a persoanei umane",  spunea Papa Ioan Paul al II-lea
În aceste cuvinte găsim explicaţia deteriorării iremediabile a caracterului compatrioţilor noştri.
Nu înţeleg de ce îl critică mulţi pe Băsescu, din moment ce majoritatea conducătorilor de instituţii din România se comportă după modelul Preşedintelui, în dispreţul valorilor, al bunului-simţ şi al legilor : abuziv, arogant şi infracţional. Adică exact cum se purtau activiştii de partid pe vremuri. Fiecare şef ori şefuleţ vrea să controleze viaţa subordonaţilor săi şi îi supune unor presiuni inimaginabile, transformându-i în boabe de porumb, pe ţintarul său, găsit în vreo cavernă în care au trăit fiinţe preistorice. Oriunde în România se găseşte un capsoman care, atunci când ajunge pe un scaun moale, pune mâna pe bâtă, îşi face nevoile pe valorile de orice fel şi încalcă  toate legile din domeniul respectiv.
Iată, de pildă, S.C. CEZ OLTENIA Vânzare S.A. ! E o societate de distribuţie a curentului electric în zona în care, din nenorocire, sunt nevoit să locuiesc.
În primul rând, curentul este furnizat cu ţârâita şi vine cocoloaşe-cocoloaşe. Este întrerupt cel puţin o dată pe zi, pe un interval de timp care variază între cinci minute şi trei-patru ore. Dacă scriu un text la computer, trebuie să salvez fiecare propoziţie, fiindcă nu ştiu când va surveni pana de energie ! Mai mereu mă ia pe neaşteptate.
În al doilea rând, aceşti băieţi deştepţi încasează şi o taxă de radio şi televiziune, din care scot, probabil, un procent gras. Am plătit ani nenumăraţi ani sume mari, deşi nu posed aparat de radio şi am televiziune prin cablu ! Aşa că am decis să nu mai arunc banii degeaba şi am onorat numai factura care vizează exclusiv consumul de energie electrică. Ce credeţi că au făcut cei de la CEZ OLTENIA ?  Au transferat, ilegal, banii din contul energiei în contul taxei de radio, lăsându-mă descoperit la plata curentului cu peste opzeci de lei ! Apoi m-au anunţat că-mi vor întrerupe alimentarea cu energie şi chiar au trimis nişte angajaţi să mă debranşeze. Inconştienţii se comportă ca nişte infractori şi îmi oferă singuri probe scrise, pe baza cărora îi voi acţiona în judecată.
Acum mă bombardează cu facturi întocmite şi emise orbeşte. Reiese că trebuie să achit cam de două ori sumele în litigiu. Sper să aibă ca şi ei  destui bani cu care să-mi plătească prejudiciile pe care mi le-au adus.