* Finala Ligii Campionilor a fost un meci ciudat. Italienii au ratat cu seninătate ocazii mari, iar în repriza a doua păreau îndopați cu barbiturice. Buffon era înțepenit în poartă, iar norocul și mici amănunte i-au impus pe madrileni la un scor mincinos. La 1-1, Ronaldo a respins cu mâna o minge care ar fi prins poarta, dar arbitrul și-a tras șapca pe ochi și s-a făcut că nu vede. Pe același jucător, care greșește trei preluări din cinci, nu l-au marcat mai deloc. Real Madrid este cea mai bună echipă din lume și Ronaldo este un golgheter de vocație. Dar cu o echipă ca Real în spate, ce vârf n-ar marca goluri cu căruța? Poate Higuain, jucător de mâna a treia, dar prezentat ca un unicat. Marile finale sunt câștigate de echipele cu atacanți care știu să tragă la poartă. Nu apărările adormite sau atacanții de nivel mediu decid soarta unui meci. Totuși, mă întreb câtă prostie îți trebuie, fotbalist fiind, să poți spune că Ronaldo e un jucător ”mai complet” decât Messi. Cum zicea Mitică, oracolul din Bălcești? ”Fotbaliștii sunt ca găinile : ciugulesc din palma stăpânilor, așa că ei nu știu când iau droguri sau mănâncă c...” Cert e că, după ce am renunțat să mai urmăresc partidele de handbal, nu mă mai interesează nici fotbalul, în condițiile în care Barcelona crede că se poate menține pe culmea de rufe fără portar, fără apărare, cu un mijloc de veterani și cu doi jucători valabili : Messi și Pique. Cum toate sporturile conțin și multă bătaie, mă voi uita doar la confruntările din box, fiindcă e un sport onest : nu e bătaie deghizată, e una transparentă și se joacă după niște reguli.
* Salariile profesorilor rămân umilitoare. Dar problemele învățământului sunt multiple și grave. Ar trebui să fie acceptate clase formate din mai puțini elevi și să nu mai fie promovate loazele. Până nu sunt eliminate simulacrele de examene numite evaluări și nu se înființează o instituție de învățământ superior special dedicată celor care vor să devină dascăli, totul va merge la vale, ca o alunecare de teren. Când locurile de muncă din România vor fi ocupate pe criterii de competență, iar învățătura va fi resimțită ca o necesitate, sistemul va reînvia.
În altă ordine de idei, n-am venit să fac carieră în Gratia. Spre deosebire de Despot-Vodă, nu cred că se poate face Universitate la Cotnari. ( M-am întors acasă, dar se pare că nu numai piața nu corespunde socotelilor pe care ți le faci inițial. Mai sunt oameni, uneori foarte apropiați, cu caracter imposibil, uși închise, inconștiență, prostie, răutate etc. Dar poate că nici nu călcam pe aici dacă din anul 1981, din ordinul Elenei Ceaușescu, n-ar fi fost închise, pentru absolvenți, aproape toate orașele României. Excepții : Sulina, Breaza și Alba Iulia. Rodica Zafiu, celebrul universitar de azi, care a avut 10 pe linie în facultate, n-a găsit alt post mai bun decât la... Ciorogârla, unde a ajuns mai târziu și Ștefan Cârje.) Am încercat să fac aici lucruri bune, zeci de ani, din respect față de copii și față de oameni. Sunt profesor încă de când cei mai mulți colegi mai aveau câțiva ani până să se nască și am publicat primul text când chiar părinții lor erau puștani. Spre lauda lor, cei mai mulți dintre ei știu ce înseamnă respectul și au însușirile necesare unor formatori de caractere. Am ars o viață pentru realizările altora, despre care până și neprietenii spun că nu știu ce înseamnă recunoștința. Dar țelurile mele țin de altă ligă și îmi pare rău că n-am avut tăria morală de a mă comporta, până la capăt, ca un alt Bukowski. Trebuie să spun că am făcut totuși acest lucru în proporție de 80%. Altfel n-aș fi putut supraviețui. Pace tuturor!
* Ucigașii de animale au poftă să mai împuște niște urși. Animalele din sălbăticie mor de foame și de sete și dacă mai ciordesc câte o găină de la vreun gospodar, la fața locului năvălesc televiziunile năimite, care încep să urle că poporul e în pericol și că ar trebui executate toate sufletele din păduri. Nu i-a numit Fănuș Neagu, pe ăștia, ”hoitari”? Înainte de a muri, marele scriitor le-a mai zis : ”Urât mai trăiți, domnilor!” Nenorocirea e că aceste entități ne mânjesc și nouă viața, ca și când n-ar fi destul de adânc scufundată într-o cloacă împuțită. Ce mizerie omenească!
* Îmi place Chuk Norris că e veridic. Adică el îi bate de-i stinge pe dușmani, de la începutul până la sfârșitul fiecărei scene. Nu ca alții, care se lasă omorâți bine și dup-aia se ridică și își distrug adversarii. Cine a luat două bucăți bune în bărbie știe că e scos din uz și nu mai are șanse să învingă într-o confruntare. Numai regizorii habar n-au de asta.
* Oricum, propun să ne învăluim semenii în valuri de iubire, să iertăm totul și să căutăm iluminarea. Scapă cine poate.
4 comentarii:
Este vorba de meciul care a semanat cu un atentat? Am auzit ca multi suporteri au avut nevoie de spitalizare si totul din panica si din prea mult spirit de turma.
Salariile dascalilor sunt nedrepte.
In rest, pace si lumina!
Și pe mine m-a surprins jocul ciudat, neobișnuit de slab, făcut de apărarea lui Juventus. Fundașii s-au mulțumit să creeze un simulacru defensiv în jurul celor de la Real, iar mijlocașii le-au permis acestora din urmă infiltrări adînci, atît pe aripi cît și perpendiculare, spre poarta lui Buffon. Spre exemplu, fazele create... de torinezi la golurile lui Ronaldo sînt adevărate capodopere actoricești, demne de tradiția bufonică italiană!
Aș adăuga că, o dată în plus, Ronaldo m-a convins. Da! Prin mimica și gesturile sale de o aroganță revoltătoare, frizînd lipsa bunului simț și a oricărei educații, suspectul ăsta se dovedește a fi un idiot infatuat. Un fanfaron. L-a faza premergătoare ultimului gol i-a confiscat cu japca unui coechipier mingea și lovitura liberă pe care acesta se pregătea să o execute, a tras o înjurătură cu năduf, cu sensul „ia lasă-mă, bă, pe mine, băga-mi-aș p... mama lor, de nu îi sparg!”, și-a luat elan cu teatrul obișnuit, a tras aer în piept ca pentru o lansare în Cosmos, să se vadă pe camere ce hotărît este el să marcheze, dar a zvîrlit vitejește cît colo, drept în față, o flegmă colosală de să ne acopere ecranul televizorului și, cînd în sfîrșit s-a năpustit el spre minge și a tras... poc, fîsss! Mai-mai să îi spargă capul unuia din zid! Un maimuțoi circar, ce mai. Tot ce face, face cu ochii către uriașele ecrane de pe stadion, să se vadă pe sine și să se asigure că e văzut de lume. Strict fotbalistic, în comparație cu Messi, el e o Lada Niva pe lîngă un Ferrari.
În textul de vinerea trecută, spuneai, Șerban, că ești bulversat de lipsa de memorie a unor cunoscuți. Aici spui: ”Am ars o viață pentru realizările altora, despre care pînă și neprietenii spun că nu știu ce înseamnă recunoștința”. Ai atît de multă dreptate! Am spus și eu adesea, inclusiv în scris, că cel mai mult mă mîhnește la oameni ipocrizia și ingratitudinea. Sînt cu adevărat dureroase astfel de situații, mai ales dacă ele vin dinspre persoane apropiate. Mi se pare nedrept și nemeritat. Și, de nescuzat.
Laura,
Spiritul de turmă încă ne guvernează comportamentul. Dacă ar fi câștigat Juventus, Buffon ar fi luat Balonul, deși, abia acum am văzut, nu mai are reflexe deloc.
Nicu,
Da, ipocrizia și ingratitudinea. Dar astea au ajuns să mă amuze. Am ajuns și eu un cinic, din nefericire. Trebuie să supraviețuiesc. Prin 2006 aveam depresie în ultimul grad și urma să fiu operat. Primeam câteva sute de lei pe concediul medical și nu aveam bani de operație. Totuși, bunii mei prieteni și colegi bombăneau la serviciu că stau acasă și...primesc bani. Nefericit și mic la suflet trebuie să fii ca să-ți invidiezi un prieten până și în suferința acestuia! De aceea în 2009, după ce îmi revenisem în mod miraculos și am fost anunțat că Ghețarul ( scris după însănătoșire) ieșise din tipografie, am sărbătorit evenimentul în felul meu. L-am luat pe paznicul școlii, un uriaș molcom, și m-am dus cu el în cea mai apropiată cârciumă, unde am băut împreună o sticlă de whisky.
Da, Ronaldo e foarte mic pe lângă Messi. Mă îndoiesc că ar face mare brânză la o echipă mai slabă. Am spus-o de atâtea ori . Acestui infect caracter n-ar trebui să i se decerneze niciun trofeu individual. Mă scârbesc jocurile de culise, în care sunt favorizați șmecherii și din acest motiv nu mă mai interesează fotbalul. Tenisul mai dă câte un tânăr de perspectivă, se mai vede ceva nou, e altceva. Dar în fotbal sunt doar mânării scârboase și mitocani precum cel pomenit.
Trimiteți un comentariu