Încifratele căi ale minţii. A şasea scrisoare de la Manuel Angelescu

Incifratele căi ale minții 

     Desi stiinta creierului a atins performante fantastice, neurosavantii vor mai avea mult de lucru, pentru ca mintea umana este plina de surprize si paradoxuri. Normalitatea, in care credem ca traim si ca ne caracterizeaza, isi pierde consistenta  la o privire mai atenta. Un psiholog mai analitic si mai experimentat, ar fi de alta parere. O ironie plina de adevar ne-a ramas de la renumitul psihiatru Carl Gustav Jung, care ar fi declarat in cunostinta de cauza: "Daca se va gasi o singura persoana normala, eu o voi vindeca!"

Einstein observase si el, de la inaltimea gandurilor sale, sinuozitatile si enigmele mintii umane. Cauta raspunsuri si se simtea depasit: ”E o intrebare care uneori ma pune in incurcatura: eu sunt nebun sau ceilalti?”

Inca din vechime si fara a-i ocoli pe oamenii mari, mintea a amestecat logica cu contradictiile, geniul cu nebunia, integritatea cu viciul.

Se povesteste ca Diogene Cinicul (412 i.Hr.–323 i.Hr.) a trebuit sa fuga din orasul sau natal, Sinope, din cauza implicarii intr-un scandal legat de falsificarea monedei locale. A reusit sa-si salveze reputatia trecand de la cariera paguboasa de falsificator, la cea de filosof. In Atena, unde, daca aveai bani, gaseai tot ce era mai bun pe atunci, fostul fabricant de monede traia de pe o zi pe alta, cersind si cautand prin gunoaie. Dar avea imaginatie, el a facut o cariera fabuloasa din ratare. Spunea, radiind de recunostinta, despre maestrul sau, Antistene: „Acest om m-a transformat din bogatasin cersetor si m-a facut sa traiesc intr-un butoi, de unde inainte aveam o casa spatioasa.” Antistene merita recunostinta lui Diogene, pentru ca-l ajutase sa se rateze social si sa devina, astfel, un mare filosof.
Lui Socrate (469 i.Hr. –  399 i.Hr.), care simboliza pentru unii moralitatea extrema, i s-a incarcat condamnarea la moarte cu acuzatia de “corupator imoral al tineretului”.

Si lui Aristotel (384 i.Hr. - 322 i.Hr.) i s-au gasit probleme de personalitate: "Avea ochii mici, picioare subtiri si vorba cepeleaga". Insa avea si obiceiuri compensatoare: "Purta imbracaminte placuta, tunsoare ingrijitasi inele cu pietre scumpe. S-a indragostit de amanta prietenului sau, s-a casatorit cu ea, si-i aducea daruri care se ofereau doar divinitatilor."

Si mai catre zilele noastre, curiozitatile inteligentei omenesti si-au luat tributul cu aceeasi staruinta, fara exceptii in aria lor de manifestare. Napoleon Bonaparte (1769 - 1821) avea note slabe la scoala, dar facea exceptie la matematica. Aleksandr Puskin (1799  – 1837) avea si el note mici, dar cu matematica sta si mai rau –plangea la lectiile de aritmetica.

In perioada moderna, cand erau in voga testele psihometrice ale lu Alfred Binet, s-a supus analizei si cel mai mare matematician al timpului, Henri Poincaré (1854 –1912). Rezultatul a fost dezastruos.

Lui Beethoven (770 –1827m), profesorul i-a spus ca nu exista nicio speranta ca el sa ajunga vreodata compozitor.

Si lui Enrico Caruso (1873 –1921), profesorul i-a spus ca nu are niciun pic de voce si ca nu va putea canta niciodata.

Profesorii lui Thomas Edison  (1847 –1931) spuneau despre el ca e prea prost ca sa invete ceva.

Viitorul sculptor Auguste Rodin (1840 –1917) era cel mai slab elev din scoala. Tatal sau se resemnase: “Am un idiot drept fiu”, iar unchiul sau spunea ca tanarul Rodin nu poate fi educat.

Albert Einstein (1879 –1955) nu a vorbit pana la varsta de patru ani si nu a invatat sa citeasca decat la sapte. Profesorul sau il descria ca “inapoiat mintal, nesociabil si vesnic cu capul in nori”.

Winston Churchill (1874 –1965) a ramas repetent in clasa a sasea. Nu a devenit prim-ministru al Regatului Unit decat la 62 de ani si numai dupa o viata plina de infrangeri si necazuri.

Dupa prima proba data la studiourilor MGM, in 1933, directorul de atunci si-a notat despre Fred Astaire: “Nu poate sa joace! Usor chelios! Stie putin sa danseze!” Astaire a pastrat aceasta notita toata viata, deasupra semineului din casa sa din Beverly Hills.

Lucian Blaga (1895 - 1961) n-a reusit sa vorbeasca pana la varsta de patru ani, cand a spus primele cuvinte, in fata mamei sale. Se autodefinea mai tarziu, intr-un vers celebru: „Lucian Blaga e mut ca o lebada”.

Un caza impresionant prin tenacitatea cu care si-a invins handicapurile a fost precursorul Programarii Neurolingvistice, Milton Erickson (1901 – 1980), fost presedinte al Societatii Americane pentru Hipnoza Clinica, membru fondator al Asociatiei Americane de Psihiatrie si al Asociatiei Americane a Psihopatologilor.

In povestirea "O sa vorbeasca", isi amintea cu umor: "Multa lume isi facea griji pentru ca implinisem patru ani si inca nu vorbeam. Si aveam o surioara cu doi ani mai mica decat mine care vorbea si mai vorbeste si acum, dar nu spune mai nimic. Iar oamenii se necajeau pentru ca eu eram un baietel de patru ani care nu vorbea. Mama le-a spus linistita : «Cand va veni vremea, o sa vorbeasca»"

      Dar incifrata minte umana nu-si epuizeaza secretele doar in categoria talentelor latente, care izbucnesc mai tarziu.In cartea "Viitorul mintii umane", Michio Kaku (n. 1947), o minte sclipitoare in fizica teoretica, supranumit Einstein al zilelor noastre, descrie si alte resurse ale creierului uman. El face cunoscute experimente recente in telepatie, controlul mintii, telechinezie, inregistrarea amintirilor si a visurilor. In conferintele sale, savantul mai pune in drepturi inca o categorie de oameni, care sar departe de limitele omului mediu. Mintea lor a fost atinsa de Sindromul Asperger, o forma mai usoara de autism, sau a suferit, accidental, leziuni la lobul temporal stang. Acesti oameni interactioneaza greu in societate si pot intampina dificultati serioase in conversatie. Dar au capacitati mentale si matematice fantastice, pot auzi o simfonie si o pot reproduce doar din memorie, pot face o plimbare cu elicopterul peste Manhattan sau peste portul din New York si la sfarsit pot schita toata privelistea. Esteinepuizabil registru in care mintea lor poate sa exceleze .

      Probabil ca cea mai surprinzatoare enigma a mintii ramane, totusi, modul in care ea poate vindeca boli incurabile sau poate transforma, in numai cateva secunde, oameni obisnuiti in supraoameni, prin gratia unor accidente stupide. Ca sa inchei, am ales trei exemple in care traumele fizice sau psihice, pe care nimeni nu si le doreste, au trezit simturi suprasenzoriale care au pus stiinta in mare incurcatura.

       Peter Hurkos (1911-1988) era un zugrav olandez de care nimeni nu auzise, pana in ziua in care a cazut in cap. Fusese luat prizonier de catre germani si in 1943, cand se afla cocotat pe o scara mare, ocupat sa zugraveasca zidul exterior al unei cazarmi, si-a pierdut echilibrul si a cazut de la mai bine de 10 metri. A fost ridicat in stare de inconstientasi dus imediat la spital: avea o fractura a craniului. Cand si-a deschis ochii, Van der Hurk era cu totul alt om. Acum, el vedea in lumile subtile si avea intuitii instantanee fara efort. Stia tot ceea ce urmau sa faca cei din jurul lui, le ghicea cu usurinta gandurile si sentimentele. Contactat de Rezistenta olandeza, a devenit rapid omul ideal pentru a-i depista pe tradatori sau pe agentii pe care germanii incercau sa-i infiltreze. Era suficient sa-i priveasca o singura clipa sau sa atinga un obiect care le apartinea. Dupa razboi, sefii rezistentei au recunoscut ca el nu s-a inselat niciodata. Se schimbasera lucrurile si acum solicitarile veneau din cele mai variate directii: pentru a regasi persoane, documente sau comori. Pentru ca era modest si onest, Hurkos a acceptat intotdeauna examinarile si experientele medicale.

      Vili Melnikov (1962 - 2016), din orasul rusesc Storkvist, a suferit niste leziuni cerebrale in timpul razboiului din Afganistan. A fost inconstient 20 de minute si dupa aceea, timp de trei ani a resimtit dureri de cap severe. In cele din urma, a iesit in castig pentru ca si-a descoperit interesul si usurinta cu care putea invata limbi straine. Depasise numarul 100 si regreta, la modul senzational, ca nu are suficient timp pentru a invata toate cele peste 6.000 de limbi si dialecte din lume. Fenomeul a fost studiat de psihoterapeuti, psihologi, neurologi si lingvisti, insa nimeni nu a reusit sa gaseasca o explicatie stiintifica pentru abilitatile sale. Cand incepea sa studieze o  noua limba, in mintea lui se pornea o "melodie", care da tonul in procesul asimilarii. Nu prea avea nevoie de gramatica. Mai spunea ca deseori i se intampla sa inteleaga un text fara sa cunoasca limba in care este scris. (Abilitati asemanatoare avea arheologul englez John Evans, in secolul XIX, care reusea, fara nici un fel de cunostinte, sa citeasca 80% dintr-un text sumerian.)

     Fenomenul Natalia Beketova (n. 1979), actualmente vanzatoare intr-un magazin dintr-o statiune ruseasca de pe coasta de nord a Marii Negre, este si mai miraculos. Clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea vorbeste 120 de limbi straine – mai mult decat dublul recordului inregistrat in Guiness Book, unde liberianul Ziad Fazah este consemnat cu 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna.
La scoala, Beketova nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. "Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: 'Beketova! Te dau afara!'. M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu. Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau". Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. "Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: 'Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell' ".
A fost internata de urgenta la spital, dar a fost repede externata – starea ei fizica era normala. Din ziua lesinului, Natasa isi uitase complet limba materna, in schimb, in mintea ei rasareau zilnic cuvinte noi, din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic. La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Cu totii se aflau in fata unei enigme si nu le era clara decat  certitudinea ca Natalia Beketova nu era bolnava psihic si era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. In memoria ei "traiau" limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii si filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe altele. Au identificat si limbile unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba unui trib din Polinezia, Ngoba, existent cu 6 secole inainte de Hristos. I s-a dat si un text inscris pe legendarul disc Phaistos, presupus ca dateaza din jurul anului 1650 i.Hr., una dintre marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, care a starnit multe controverse. In doar cateva ore, Beketova a reusit sa il descifreze. Desi oamenii de stiinta nu au avut posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, nu o pot, insa, nici contesta. Insa miracolul mintii ei nu s-a oprit doar la domeniul lingvistic. Un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin, povesteste: "Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita". Scriitorul a relatat cum "Natasa l-a analizat cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte: 'Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept'. Totul era exact", a declarat scriitorul.

Natasa, insa, sustine ca viata ei nu s-a transformat in bine. Dintr-un om simplu,fara nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase si al unor reactii stresante si nedorite: "Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi".

    Mintea ascunde inca multe taine, dar iata ca nu tot ce uimeste si fascineaza ne poate face viata mai buna.