"Nu-mi alunga demonii, caci ar
putea fugi si ingerii."
Cunoscand mai bine abisurile subconstientului uman, Mircea Eliade ne-a
lasat o cugetare despre abilitatile si bizareriile mintii omenesti: "Totul
este posibil, impotriva tuturor ratiunilor." Istoria culturii
consemneaza o lista larga de cazuri proeminente – genii care au revolutionat
lumea, dar cu trait o viata profund marcata de contradictii si devieri.
Mai categoric, filozoful Aristotel credea ca "nu exista geniu fara un dram de nebunie ". Nici el nu era o exceptie. Cateva secole mai tarziu, filozoful stoic Seneca se ralia la aceeasi parere: „Nu exista genii adevarate, fara un strop de nebunie.”
Fara sa generalizeze, cercetatorii fenomenului au ajuns si ei la o concluzie similara: multe personalitati creative au suferit de tulburare bipolara, o boala psihica caracterizata de schimbari bruste ale starii de dispozitie si episoade de depresie severa.
Contempoarana cu noi, Kay Jamison, o psihologa cliniciana americana, evidentia (in studiul Boala maniaco-depresiva și temperamentul artistic) ca rata tulburarilor afective este de pana la 30 de ori mai frecvent intalnita in randul artistilor, decat la restul populatiei.
Lista lunga a acestor nedorite extreme incita la o reflectie asupra naturii umane. Ne putem intreba daca exista un sens ascuns al absurdului si daca istoria cunoaste si cazuri antitetice, care au transformat suferinta patologica in iluminare si fericire imperturbabila. Exemple care sa-l contrazica pe Menandru, un poet din secolul al IV lea, care scria: "Sunt om, si asta este de-ajuns ca sa fiu nefericit." Asa aflam ca nu lipsesc nici astfel de experiente. Schimband perspectiva, acesti vizionari au vazut, "pe dedesupt", armonie si splendoare extatica in lumea noastra plina de incertitudini, conflicte, erori, esecuri si tragedii. Mai mult decat atat, depasind barierele mintii obisnuite, ei spun ca au avut acces la intelegerea deplina si totala a rostului lumii, iar modul lor de a percepe si de a-si trai viata a fost complet transfigurat.
In esenta si progresiv, intentia ciclului pe care blogul prietenului meu il gazduieste cu totala bunavointa, este sa ne ofere astfel de exemple –dupa cum sugereaza si genericul sau: Aspiratie, Inspiratie si Iluminare.
Revenind la contraste, sa ne aruncam o privire, pe cat se poate de concentrata, asupra modului in care misterioasa minte poate oscila de la sublim la jalnic si mizerabil.
Astronomul Tycho Brahe (1546-1601), nobil danez, profesorul lui Johannes Kepler, a fost celebru pentru excentritățile sale si pentru firea sa irascibila. Intr-o discuție matematica, unul dintre invitatii la o petrecere a indraznit sa-l contrazica si, cum era de asteptat, Brahe l-a provocat la duel. Asa si-a pierdut marele astronom varful nasului, fiindca era un spadasin jalnic. Pasionat de munca sa, a murit din pricina unei insuficiențe renale acute: absorbit de un fenomen urmarit pe telescop, se abtinuse prea mult sa mearga la toaleta.
Sir Isaac Newton (1642 – 1727), cel care a adus numeroase contributii in domeniul fizicii si mecanicii si a fost recunoscut drept unul din cei mai mari ganditori ai timpului, a mostenit inca din copilarie experiente traumatice si a traversa schimbari bruste de dispozitie. Specialistii sunt de parere ca Newton suferea de tulburare bipolara, dar si de schizofrenie.
Mai categoric, filozoful Aristotel credea ca "nu exista geniu fara un dram de nebunie ". Nici el nu era o exceptie. Cateva secole mai tarziu, filozoful stoic Seneca se ralia la aceeasi parere: „Nu exista genii adevarate, fara un strop de nebunie.”
Fara sa generalizeze, cercetatorii fenomenului au ajuns si ei la o concluzie similara: multe personalitati creative au suferit de tulburare bipolara, o boala psihica caracterizata de schimbari bruste ale starii de dispozitie si episoade de depresie severa.
Contempoarana cu noi, Kay Jamison, o psihologa cliniciana americana, evidentia (in studiul Boala maniaco-depresiva și temperamentul artistic) ca rata tulburarilor afective este de pana la 30 de ori mai frecvent intalnita in randul artistilor, decat la restul populatiei.
Lista lunga a acestor nedorite extreme incita la o reflectie asupra naturii umane. Ne putem intreba daca exista un sens ascuns al absurdului si daca istoria cunoaste si cazuri antitetice, care au transformat suferinta patologica in iluminare si fericire imperturbabila. Exemple care sa-l contrazica pe Menandru, un poet din secolul al IV lea, care scria: "Sunt om, si asta este de-ajuns ca sa fiu nefericit." Asa aflam ca nu lipsesc nici astfel de experiente. Schimband perspectiva, acesti vizionari au vazut, "pe dedesupt", armonie si splendoare extatica in lumea noastra plina de incertitudini, conflicte, erori, esecuri si tragedii. Mai mult decat atat, depasind barierele mintii obisnuite, ei spun ca au avut acces la intelegerea deplina si totala a rostului lumii, iar modul lor de a percepe si de a-si trai viata a fost complet transfigurat.
In esenta si progresiv, intentia ciclului pe care blogul prietenului meu il gazduieste cu totala bunavointa, este sa ne ofere astfel de exemple –dupa cum sugereaza si genericul sau: Aspiratie, Inspiratie si Iluminare.
Revenind la contraste, sa ne aruncam o privire, pe cat se poate de concentrata, asupra modului in care misterioasa minte poate oscila de la sublim la jalnic si mizerabil.
Astronomul Tycho Brahe (1546-1601), nobil danez, profesorul lui Johannes Kepler, a fost celebru pentru excentritățile sale si pentru firea sa irascibila. Intr-o discuție matematica, unul dintre invitatii la o petrecere a indraznit sa-l contrazica si, cum era de asteptat, Brahe l-a provocat la duel. Asa si-a pierdut marele astronom varful nasului, fiindca era un spadasin jalnic. Pasionat de munca sa, a murit din pricina unei insuficiențe renale acute: absorbit de un fenomen urmarit pe telescop, se abtinuse prea mult sa mearga la toaleta.
Sir Isaac Newton (1642 – 1727), cel care a adus numeroase contributii in domeniul fizicii si mecanicii si a fost recunoscut drept unul din cei mai mari ganditori ai timpului, a mostenit inca din copilarie experiente traumatice si a traversa schimbari bruste de dispozitie. Specialistii sunt de parere ca Newton suferea de tulburare bipolara, dar si de schizofrenie.
Ludwig van Beethoven (1770 – 1827) nu a avut nici el o viata usoara. In
scrisorile pe care le trimitea fratilor sai isi marturisea tendintele
accentuate spre depresie si gandurile suicidare.
Scriitorul
Edgar Allan Poe (1809 - 1849), cunoscut pentru atractia sa catre morbid, a fost
un impatimit al alcoolului, bantuit si el de gandurile sinuciderii. Se plangea
de frica de intuneric, pierderi de memorie, mania persecutiei, comportament
deviant si halucinatii, pe care le „trata” cu alcool, opiu si absint.
Richard Wagner (1813-1883), unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai romantismului muzical, suferea de mania persecutiei și fusese diagnosticat inca din tinerete ca „psihopat schizoid”. Scandalagiu inveterat si rau platnic, a fost dat afara din toate locuintele ocupate, in urma discordiilor create si a neplatii chiriilor.
Van Gogh (Vincent Willem van Gogh, 1853-1890), genialul pictor olandez, i-a trimis iubitei sale urechea in plic.
Cum se stie, artistul suferea de schizofrenie, manifestata prin halucinatii vizuale si auditive, convulsii, accese de agresivitate, alternate cu bucurie nemotivata si tendinte sinucigase. In timpul lucrului isi manca deseori vopselele. La doar 37 de ani, cand picta pe un camp, s-a ranit mortal cu un pistol.
Friedrich Nietzsche (1844-1900), celebrul filozof german, a imbratisat un cal in centrul orasului. Dupa cum consemnau medicii sai, se stramba si ridica umarul stang, sarea ca țapul si bea urină din propria cizma. In ultimii ani, suferea de megalomanie si trimitea scrisori cu textul „Peste doua luni voi deveni primul om de pe pamant”. 11 dintre ultimii 20 de ani ai vietii, i-a petrecut prin spitale. Dar culmea, atunci au aparut cele mai importante lucrari ale sale.
Richard Wagner (1813-1883), unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai romantismului muzical, suferea de mania persecutiei și fusese diagnosticat inca din tinerete ca „psihopat schizoid”. Scandalagiu inveterat si rau platnic, a fost dat afara din toate locuintele ocupate, in urma discordiilor create si a neplatii chiriilor.
Van Gogh (Vincent Willem van Gogh, 1853-1890), genialul pictor olandez, i-a trimis iubitei sale urechea in plic.
Cum se stie, artistul suferea de schizofrenie, manifestata prin halucinatii vizuale si auditive, convulsii, accese de agresivitate, alternate cu bucurie nemotivata si tendinte sinucigase. In timpul lucrului isi manca deseori vopselele. La doar 37 de ani, cand picta pe un camp, s-a ranit mortal cu un pistol.
Friedrich Nietzsche (1844-1900), celebrul filozof german, a imbratisat un cal in centrul orasului. Dupa cum consemnau medicii sai, se stramba si ridica umarul stang, sarea ca țapul si bea urină din propria cizma. In ultimii ani, suferea de megalomanie si trimitea scrisori cu textul „Peste doua luni voi deveni primul om de pe pamant”. 11 dintre ultimii 20 de ani ai vietii, i-a petrecut prin spitale. Dar culmea, atunci au aparut cele mai importante lucrari ale sale.
Georg
(Ferdinand Ludwig Philipp) Cantor, 1845-1918), marele matematician german
care a creat teoria mulțimilor – o teorie fundamentala a matematicii
–, a suferit de depresie cronica. A fost internat in diverse sanatorii.
Teoria numerelor transfinite, conceputa de Cantor si inclusa astazi in curriculumul
standard de matematica, a fost considerata la vremea
aceea atat de contra-intuitiva, chiar socanta, incat a intampinat o
rezistenta violenta, uneori triviala, din partea unor matematicieni
contemporani. Cantor insusi credea ca teoria i-a fost comunicata de Dumnezeu.
Si era constient ca opera sa este de mare interes filozofic. A murit in saracie
si malnutritie, in sanatoriul unde si-a petrecut ultimul an al
vietii.
Nikola Tesla (1856-1943), faimosul inventator fizician, avea o fobie accentuata la murdarie si obsesia de a face totul in multipli de trei. Calcula cati centimetri cubi de mancare era pe punctul de a manca sau cati metri are de parcurs pana la toaleta. Ani de zile a locuit prin hoteluri, fara sa-si plateasca vreodata facturile.
John Forbes Nash (1928 - 2015), laureat al Premiului Nobel pentru Economie, cunoscut publicului larg datorita filmului „A Beautiful Mind”, a fost un fenomen rar prin stralucirea mintii, dar si prin problemele sale de sanatate. A devenit student la Princeton, dupa ce profesorul sau i-a scris in recomandare o singura propozitie: „Acest om este un geniu”. Acolo si-a luat doctoratul, la numai 22 de ani, si tot acolo si-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale. La varsta de 30 de ani, revista „Fortune” il numea „steaua in ascensiune a Americii, in noua matematica”. Insa un an mai tarziu, a fost internat intr-o clinica psihiatrica.
In a doua parte a activitatii sale didactice a predat la pretigiosul MIT (Institutul Tehnologic din Massachusetts), pana cand s-a imbolnavit grav: schizofrenie paranoidă, una dintre cele mai dure boli mintale. Au urmat 25 de ani de internari fortate in spitale de psihiatrie, de vagabondaj si somaj. Simptomele reclamate de medici erau mania persecuției, ideile obsesive, delirul, problemele de autoidentificare si conversatiile cu interlocutori inexistenti. Uimindu-i pe medici, a reusit pana la urma sa reziste, respingand medicatia, si sa-si reia activitatea normala si pe cea stiintifica. Trecut de 80 de ani, Nash participa, in ciuda varstei, la conferinte organizate pe toate continentele. Desi vocea saera slaba si greu de inteles, matematicianul continua sa atraga studenti, jurnalisti si economisti de toate natiile, la fel cum, pe vremuri, multimile mergeau spre locul unde auzisera ca s-ar fi intamplat o minune. A murit la varsta de 86 de ani, impreuna cu sotia sa, in varsta si ea de 82 de ani, dupa ce taxiul in care calatoreau a fost implicat intr-un accident, in statul american New Jersey.
Provocati de aceasta succinta pagina din cronica paradoxala a unor destine rasunatoare, ne putem intreba cum ar fi aratat contributia si viata acestor genii, fara anomaliile de care sufereau.
Nu stim, insa este intersant sa-l invocam aici pe poetul Rainer Maria Rilke (1875 - 1926), care a refuzat psihoanaliza, spunand: " Nu-mi alunga demonii, caci ar putea fugi si ingerii."
Nikola Tesla (1856-1943), faimosul inventator fizician, avea o fobie accentuata la murdarie si obsesia de a face totul in multipli de trei. Calcula cati centimetri cubi de mancare era pe punctul de a manca sau cati metri are de parcurs pana la toaleta. Ani de zile a locuit prin hoteluri, fara sa-si plateasca vreodata facturile.
John Forbes Nash (1928 - 2015), laureat al Premiului Nobel pentru Economie, cunoscut publicului larg datorita filmului „A Beautiful Mind”, a fost un fenomen rar prin stralucirea mintii, dar si prin problemele sale de sanatate. A devenit student la Princeton, dupa ce profesorul sau i-a scris in recomandare o singura propozitie: „Acest om este un geniu”. Acolo si-a luat doctoratul, la numai 22 de ani, si tot acolo si-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale. La varsta de 30 de ani, revista „Fortune” il numea „steaua in ascensiune a Americii, in noua matematica”. Insa un an mai tarziu, a fost internat intr-o clinica psihiatrica.
In a doua parte a activitatii sale didactice a predat la pretigiosul MIT (Institutul Tehnologic din Massachusetts), pana cand s-a imbolnavit grav: schizofrenie paranoidă, una dintre cele mai dure boli mintale. Au urmat 25 de ani de internari fortate in spitale de psihiatrie, de vagabondaj si somaj. Simptomele reclamate de medici erau mania persecuției, ideile obsesive, delirul, problemele de autoidentificare si conversatiile cu interlocutori inexistenti. Uimindu-i pe medici, a reusit pana la urma sa reziste, respingand medicatia, si sa-si reia activitatea normala si pe cea stiintifica. Trecut de 80 de ani, Nash participa, in ciuda varstei, la conferinte organizate pe toate continentele. Desi vocea saera slaba si greu de inteles, matematicianul continua sa atraga studenti, jurnalisti si economisti de toate natiile, la fel cum, pe vremuri, multimile mergeau spre locul unde auzisera ca s-ar fi intamplat o minune. A murit la varsta de 86 de ani, impreuna cu sotia sa, in varsta si ea de 82 de ani, dupa ce taxiul in care calatoreau a fost implicat intr-un accident, in statul american New Jersey.
Provocati de aceasta succinta pagina din cronica paradoxala a unor destine rasunatoare, ne putem intreba cum ar fi aratat contributia si viata acestor genii, fara anomaliile de care sufereau.
Nu stim, insa este intersant sa-l invocam aici pe poetul Rainer Maria Rilke (1875 - 1926), care a refuzat psihoanaliza, spunand: " Nu-mi alunga demonii, caci ar putea fugi si ingerii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu