Gandind la filozofii antici, precum
Diogene sau Socrate, care traiau conform cu principiile pe care le predicau,
suntem tentati sa credem ca inteleptii lumii nu pot participa la moravurile si
nebuniilor timpului lor. Dar filozoful
si moralistul La Rochefoucauld era de alta parere: "Cine traieste fara
nebunie nu este atat de intelept pe cat
crede" ("Qui vit sans folie n'est pas si sage qu'il
croit")
In studiul despre René Descartes(Etude sur Descartes, 1928), filozoful si jurnalistul francez Alain (Emile-Auguste Chartier) spunea despre personalitatea faimosului conational, care se batea in duel ca orice gentilom: "E bine de stiut ca un intelept se distinge de alti oameni nu prin mai putina nebunie, ci prin mai multa minte" ("On aime a savoir qu'un sage se distingue des autres hommes, non par moins de folie, mais par plus de raison.") Si istoria culturii ne ofera multe exemple.
Sufletul omenesc este plin de surprize si contradictii, pe care psihologii si psihanalistii nu le vor epuiza niciodata. Fenomenul erotic se pare ca este, de departe, cel mai ilustrativ. Si geniile pot fi contaminate si tulburate profund de capriciile zeului Cupidon.
Intr-una dintre scrisoarile lui catre Veronica Micle (iunie, 1882), marele Eminescu isi marturisea dependenta si disperarea: “Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată." Nu mai este nimic de adaugat.
Un caz deosebit de tumultuos, in care contrariile si-au gasit locul in aceeasi personalitate, a fost Lev Tolstoi – „patriarhul” epocii de aur a literaturii ruse, primul scriitor care a refuzat premiul Nobel.
Pe acest blog, profesorul si scriitorul Șerban Tomșa, caruia ii datorez rubrica de față, atribuindu-i lui Tolstoi toate elogiile de prozator, il considera chiar "mai interesant ca om decât ca scriitor. A trăit ruseşte, adică în imperiul experienţelor extreme... La un moment dat, într-o noapte petrecută într-un hotel, Tolstoi are revelaţia morţii şi a zădărniciei vieţii omeneşti. Existenţa sa ia un alt curs şi îi fixează imaginea de patriarh, care va rămâne pentru eternitate." (7 noiembrie 2012: A trăi ruseşte sau despre nefericire şi moarte)
O drama atinsa de patologia iubirii dezlantuitea fost si casnicia celebrului scriitor rus. In cartea Lasa grijile, incepe sa traiesti!, Dale Carnegie, autor de mare succes in literatura motivationala, ne dezvaluie intimitati nebanuite:
“Tolstoi a fost, in ultimii 20 de ani ai vietii, probabil cel mai venerat om din intreaga lume (dupa Enciclopedia Britanica). Intre 1890 si 1910, un suvoi nesfarsit de admiratori venea in pelerinaj la casa lui, ca sa-i vada macar pentru o clipa chipul, sa-i auda vocea sau chiar sa-i atinga tivul imbracamintei. Fiecare fraza pe care o rostea era notata intr-un carnet, aproape ca si cum ar fi fost o revelatie divina.
Dar daca este vorba de trai - de traiul obisnuit, ei bine, Tolstoi a avut mai putina intelepciune la 70 de ani decat Franklin la 7! Iata la ce ma refer.
Tolstoi s-a insurat cu o fata pe care o iubea mult. De fapt, erau atat de fericiti impreuna, incat obisnuiau sa cada in genunchi si sa se roage lui Dumnezeu sa-i lase sa-si continue vietile in acest pur extaz ceresc. Dar fata cu care s-a insurat Tolstoi era geloasa din fire. Se deghiza in taranca si ii spiona toate miscarile, pana si in padure. Se certau ingrozitor. Ea a devenit atat de geloasa, pana si pe proprii sai copii, incat a luat o arma si a gaurit fotografia fiicei ei. Ba chiar s-a tavalit pe podea cu o sticla de opiu tinuta lange buze si a amenintat ca se sinucide, in timp ce copii se inghesuiau unii in altii intr-un colt al camerei si tipau de groaza (Tostoi a avut 12 copii). Si ce-a facut Tolstoi? Ei bine, nu-l invinuiesc ca a facut praf mobila. Dar a facut ceva mult mai rau. A tinut un jurnal intim! Da, un jurnal in care arunca toata vina pe sotia lui. Era hotarat sa faca astfel incat generatiile urmatoare sa-l abslove pe el de vina si s-o gaseasca vinovata pe sotia lui. Si ce a facut sotia lui, in schimb? A smuls paginile jurnalului si le-a dat foc, desigur. A inceput apoi sa tina un jurnal propriu, in care ea il facea pe el ticalos. A scris chiar si un roman, intitulat “Cine-i de vina?”, in care isi zugravea sotul ca pe un spirit rau al casei si pe ea ca pe o martira.”
Prin aventura celor 82 de ani traiti, Tolstoi a fost printre cele mai elocvente expresii ale maximei pe care ne-a lasat-o filozofului canadian Marc Gendron: "Intelepciunea si nebunia dorm in acelasi leagan" ("La sagesse et la folie dorment dans le même berceau.")
In studiul despre René Descartes(Etude sur Descartes, 1928), filozoful si jurnalistul francez Alain (Emile-Auguste Chartier) spunea despre personalitatea faimosului conational, care se batea in duel ca orice gentilom: "E bine de stiut ca un intelept se distinge de alti oameni nu prin mai putina nebunie, ci prin mai multa minte" ("On aime a savoir qu'un sage se distingue des autres hommes, non par moins de folie, mais par plus de raison.") Si istoria culturii ne ofera multe exemple.
Sufletul omenesc este plin de surprize si contradictii, pe care psihologii si psihanalistii nu le vor epuiza niciodata. Fenomenul erotic se pare ca este, de departe, cel mai ilustrativ. Si geniile pot fi contaminate si tulburate profund de capriciile zeului Cupidon.
Intr-una dintre scrisoarile lui catre Veronica Micle (iunie, 1882), marele Eminescu isi marturisea dependenta si disperarea: “Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată." Nu mai este nimic de adaugat.
Un caz deosebit de tumultuos, in care contrariile si-au gasit locul in aceeasi personalitate, a fost Lev Tolstoi – „patriarhul” epocii de aur a literaturii ruse, primul scriitor care a refuzat premiul Nobel.
Pe acest blog, profesorul si scriitorul Șerban Tomșa, caruia ii datorez rubrica de față, atribuindu-i lui Tolstoi toate elogiile de prozator, il considera chiar "mai interesant ca om decât ca scriitor. A trăit ruseşte, adică în imperiul experienţelor extreme... La un moment dat, într-o noapte petrecută într-un hotel, Tolstoi are revelaţia morţii şi a zădărniciei vieţii omeneşti. Existenţa sa ia un alt curs şi îi fixează imaginea de patriarh, care va rămâne pentru eternitate." (7 noiembrie 2012: A trăi ruseşte sau despre nefericire şi moarte)
O drama atinsa de patologia iubirii dezlantuitea fost si casnicia celebrului scriitor rus. In cartea Lasa grijile, incepe sa traiesti!, Dale Carnegie, autor de mare succes in literatura motivationala, ne dezvaluie intimitati nebanuite:
“Tolstoi a fost, in ultimii 20 de ani ai vietii, probabil cel mai venerat om din intreaga lume (dupa Enciclopedia Britanica). Intre 1890 si 1910, un suvoi nesfarsit de admiratori venea in pelerinaj la casa lui, ca sa-i vada macar pentru o clipa chipul, sa-i auda vocea sau chiar sa-i atinga tivul imbracamintei. Fiecare fraza pe care o rostea era notata intr-un carnet, aproape ca si cum ar fi fost o revelatie divina.
Dar daca este vorba de trai - de traiul obisnuit, ei bine, Tolstoi a avut mai putina intelepciune la 70 de ani decat Franklin la 7! Iata la ce ma refer.
Tolstoi s-a insurat cu o fata pe care o iubea mult. De fapt, erau atat de fericiti impreuna, incat obisnuiau sa cada in genunchi si sa se roage lui Dumnezeu sa-i lase sa-si continue vietile in acest pur extaz ceresc. Dar fata cu care s-a insurat Tolstoi era geloasa din fire. Se deghiza in taranca si ii spiona toate miscarile, pana si in padure. Se certau ingrozitor. Ea a devenit atat de geloasa, pana si pe proprii sai copii, incat a luat o arma si a gaurit fotografia fiicei ei. Ba chiar s-a tavalit pe podea cu o sticla de opiu tinuta lange buze si a amenintat ca se sinucide, in timp ce copii se inghesuiau unii in altii intr-un colt al camerei si tipau de groaza (Tostoi a avut 12 copii). Si ce-a facut Tolstoi? Ei bine, nu-l invinuiesc ca a facut praf mobila. Dar a facut ceva mult mai rau. A tinut un jurnal intim! Da, un jurnal in care arunca toata vina pe sotia lui. Era hotarat sa faca astfel incat generatiile urmatoare sa-l abslove pe el de vina si s-o gaseasca vinovata pe sotia lui. Si ce a facut sotia lui, in schimb? A smuls paginile jurnalului si le-a dat foc, desigur. A inceput apoi sa tina un jurnal propriu, in care ea il facea pe el ticalos. A scris chiar si un roman, intitulat “Cine-i de vina?”, in care isi zugravea sotul ca pe un spirit rau al casei si pe ea ca pe o martira.”
Prin aventura celor 82 de ani traiti, Tolstoi a fost printre cele mai elocvente expresii ale maximei pe care ne-a lasat-o filozofului canadian Marc Gendron: "Intelepciunea si nebunia dorm in acelasi leagan" ("La sagesse et la folie dorment dans le même berceau.")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu